Încrederea în Dumnezeu

„Și credinţa este o încredere neclintită… „Evr. 11:1 (a).

Încrederea în Dumnezeu
Nu, nu-i o erezie –
Perseverența-n ea mereu
E viață, armonie!

Încrederea în Dumnezeu
Nu, nu-i o nebunie –
De câte ori în ceasul greu,
Ne-a fost Lumină Vie!

Încrederea în Dumnezeu
E pace, e tărie!
Ea și-n pustiul cel mai greu,
E râu de Apă Vie!

Ea e credință, e speranță,
Ea-i far, ce luminează!
Într-o lume fără cutezanță –
Dă aripi, înflăcărează!

Ea-i fericire, bucurie –
Cântul ei în noapte
Îndreaptă pași spre Cel ce-nvie
Cu a Duhului Sfânt șoapte!

Încrederea în Dumnezeu
Va fi și-n veci rămâne –
Un scut în lupta cu cel rău,
Ea-i adevăr ce ține!

Să ne încredem în Cel Sfânt
Prin Isus, ce-I Viața
Păși-vom ferm și cu avânt,
Pân’ vine Dimineața.

Lidia Cojocaru 

Pericolul dispretului

„Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi că suntem sătui de dispreţ.” Psalmul 123:3

Trebuie să ne ferim nu atât de mult de lucrurile care lovesc în credinţa noastră, cât de lucrurile care lovesc in caracterul nostru creştin. “… luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie” (Maleahi 2:16. Bucureşti 2001). Atitudinea minţii are efecte uimitoare. Ea poate fi duşmanul care pătrunde direct în suflet şi ne îndepărtează gândurile de la Dumnezeu. Există anumite atitudini ale minţii în care nu îndrăznim să ne complăcem; dacă o facem totuşi, descoperim că ele ne-au îndepărtat de la credinţa în Dumnezeu si, până când nu ne întoarcem la o stare de spirit liniştită înaintea Domnului, credinţa noastră în El este egală cu zero şi suntem stăpâniţi doar de încrederea în carne si în ingenuitatea omenească.

Fereşte-te de “grijile lumii”, pentru că ele sunt lucrurile care produc o stare de spirit rea. Extraordinar ce putere enormă au lucrurile simple ca să ne distragă atenţia de la Dumnezeu. Refuză să te laşi năpădit de grijile vieţii.

Un alt lucru care ne îndepărtează de Dumnezeu este dorinţa de a ne apăra dreptatea. Sfantul Augustin se ruga: “O, Doamne, scapă-mă de această dorinţă de a arăta că am întotdeauna dreptate”. Această atitudine a minţii distruge credinţa în Dumnezeu “Trebuie să mă explic, trebuie să-i fac pe oameni să mă înţeleagă ” Domnul nostru n-a dat niciodată explicaţii: El a lăsat greşelile să se corecteze singure.

Când descoperim că oamenii nu înaintează spiritual şi lăsăm ca această descoperire să se transforme în critică, ne închidem propriul nostru drum spre Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă niciodată discernământ ca să îi criticam pe oameni, ci ca să mijlocim pentru ei.

Oswald CHAMBERS