Să ne iubim vrăjmașii!

Porunca e: ”Să ne iubim vrăjmașii! “
Cu ajutorul Duhului cel Sfânt,
În orice loc ne vor conduce pașii
În alergarea noastră pe pământ!

Să nu ne-mpotrivim acelor care
În rău li-e rațiunea de a fi
Și încărcaţi de ură și frustrare,
Profită de orice pentru-a lovi.

În drumul nostru spre desăvârșire,
Cu rugăciuni pe ei să-i însoţim,
Chiar dac-ar insista în prigonire,
Noi sincer să-i iertăm și să-i iubim!

Mânia noastră să o dăm deoparte!
Ușor de spus, dar de făcut, e greu.
Deci trebuie să credem că în toate,
De ne rugăm, ne-ajută Dumnezeu!

Deși ne stau probleme înainte,
În faţa tulburărilor ce vin，
”Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“
Nu se aplică-atunci când ești creștin!

Ne bucurăm de binecuvântare,
Căci alt ocrotitor ca Domnul nu-i,
Din ce avem, să dăm celui ce n-are
Și să nu-ntoarcem spatele nicicui!

Când vine cineva să se-mprumute
Că sărăcia îl apasă crunt,
În faţa lacrimilor sale mute,
De noi depinde să îi dăm mai mult.

Tu poţi înlocui ușor cămașa
Sau haina ce ai dat-o la săraci,
Și-n veci îţi va rămâne fapta bună
Ce ai avut ocazia s-o faci!

Laura Minciună 

Drum curat!

Ciprian I. Bârsan

Creștinul nu este o persoană statică, lipsită de vlagă, sedentară, dimpotrivă creștinul este activ, puternic.
Creștinul este asemănat în Scriptură cu: Agriculor, Atlet, ostaș în Armată. Toate aceste ipostaze implică Efort, Entuziasm, Energie.
Îl vedem pe adevăratul creștin în relația cu Dumnezeu:
-stâd jos (…Petru îl urma de departe, până la curtea marelui preot; şi, intrând înăuntru, a stat jos cu servitorii ca să vadă…Mat. 26:58)
-alergă (Şi plecând repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, au alergat să spună ucenicilor Săi. Mat. 28:8)
-fug (Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. 1Tim.6:11)
-urmăresc (Urmăriţi dragostea şi umblaţi şi după darurile spirituale, dar mai ales să profeţiţi. 1Cor 14:1)
-umblă (Dar acum nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus, care nu umblă potrivit cărnii, ci potrivit Duhului; Rom.8:1)

Creștinul este acea…

Vezi articolul original 148 de cuvinte mai mult

Binecuvântarea ascultării

„Pe Mine Însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta…. te voi binecuvânta foarte mult.”Genesa 22:16-17

Avraam a ajuns în punctul în care a luat contact cu însăşi natura lui Dumnezeu, unde a înţeles realitatea lui Dumnezeu.

„Ţelul meu este Însuşi Dumnezeu…

Cu orice preţ. Doamne iubit, pe orice cale”

„Cu orice preţ pe orice cale” înseamnă nimic din alegerea noastră pe calea pe care Dumnezeu ne duce la ţintă.Când Dumnezeu vorbeşte naturii Sale din mine, îmi este imposibil să mă îndoiesc; singurul lucru pe care pot să-l fac este să ascult imediat. Când Isus spune: „Vino”, eu vin; când spune: „Părăseşte lucrul acesta”, îl părăsesc; când spune: „Încrede-te în Dumnezeu în problema aceasta”, mă încred. Această umblare în ascultare este dovada prezenţei naturii lui Dumnezeu în mine.Ca Dumnezeu să mi Se descopere, acest lucru e determinai de caracterul meu, nu de caracterul Lui.„Pentru că sunt meschin. Căile Tale îmi par adesea meschine.”Prin disciplina ascultării ajung în locul unde a fost Avraam şi descopăr cine este Dumnezeu.

Dumnezeu nu va fi niciodată real pentru mine până când nu mă întâlnesc cu El în Isus Cristos. Atunci voi cunoaşte adevărul cuvintelor „Dumnezeule, nu este nici un alt Dumnezeu sub soare, nu este nimeni ca Tine”.Promisiunile lui Dumnezeu n-au nici o valoare pentru noi până când nu ajungem să înţelegem natura lui Dumnezeu prin ascultare. Putem citi unele lucruri din Biblie de 365 de ori pe an şi ele să nu aibă nici un înţeles pentru noi; apoi, dintr-o dată înţelegem ce-a vrut să spună Dumnezeu, deoarece am ascultat de El într-o anumită situaţie şi pe loc ni s-a revelat natura Lui. Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt,.Da” şi „Amin”. Acest „Da” trebuie să izvorască din ascultare: când, prin ascultare, spunem „Amin” la o promisiune, acea promisiune ajunge să fie a noastră.

Oswald CHAMBERS