Am întîlnit Iubirea

Motto: „Am chemat pe Fiul meu din Egipt.”
Matei 2:15

Eu am văzut Iubirea
Pe ulițe, în noapte,
Cum a ieșit afară,
Afară din cetate…

La dreapta și la stînga
Mergînd cu pas grăbit,
Duceau pe brațe frînte
Iubirea în Egipt.

–Dar ce ne facem, Doamne,
Rămînem fără Ea,
În jur e-atîta sînge
Și-atîta jale grea,

Ne-am chinuit o viață—
Iubire n-am avut,
Și cînd ne-ai dat Iubirea
Noi nu am cunoscut,

Ne-am săturat de Irod,
De-acești Arhierei,
Pe buze au Scriptura
Dar sunt niște mișei.

Și am strigat din urmă:
–Iubire, nu pleca…!
Întoarce-o, Doamne, astăzi
Măcar în viața mea.

Și pieptul plin de jale
Pe față-a lăcrimat…
Iubirea sfîntă, Doamne,
Noi nu am meritat.

Și-apoi un glas din ceruri
În taină mi-a șoptit:
„Eu voi chema Iubirea
Să vină din Egipt.”

Și s-a întors Iubirea…
Dar vai, în mîna mea,
Erau nu flori mășcate,
Ci o coroană grea.

Cu sulițe în traistă,
Cu vorbe ca de fier,
Am pironit Iubirea
Pe Golgota, pe lemn.

Dar Ea, cu fața blîndă,
Mi-a spus încetișor:
„Eu pentru Tine astăzi
M-am reîntors să mor.

Cînd M-am născut în iesle
Știam ce va urma…
Dar n-a fost altă cale
Pentru iertarea ta.”

De cîte ori și astăzi
Iubirea întîlnesc,
Eu nu pot fără lacrimi
În față s-o privesc.

Mihai Ghidora 

Tot oameni!

„Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 10:31.

Marea minune a întrupării se transformă într-o viaţă obişnuită de copil; marele miracol al Transfigurării se stinge în valea posedată de demoni: gloria învierii coboară umilă la un prânz pe malul mării. Acesta nu este o prăbuşire spectaculoasă, ci e o mare revelaţie a lui Dumnezeu.

Avem tendinţa să căutăm extraordinarul în experienţele noastre; confundăm sentimentul de eroism cu faptul de a fi erou. Una este să treci cu măreţie printr-o criză, dar cu totul alta este să parcurgi fiecare zi slăvindu-L pe Dumnezeu atunci când nu eşti înconjurat de martori, de reflectoarele rampei, când nimeni nu-ţi acordă nici cea mai mică atenţie. Dacă nu dorim nimburi de icoană medievală, dorim totuşi ceva care să-i facă pe oameni să spună; “Ce minunat om al rugăciunii este acesta! Ce femeie pioasă şi devotată!” Dacă eşti consacrat Domnului Isus, ai ajuns la acea înălţime sublimă unde nimeni nu se mai gândeşte să te remarce pe tine – tot ce se remarcă este faptul că puterea lui Dumnezeu se revarsă prin tine tot timpul.

“O,am primit o chemare minunată de la Dumnezeu!” Dar e nevoie de prezenţa în noi a Dumnezeului celui Atotputernic ca să putem face chiar şi cea mai neînsemnată slujbă pentru gloria Lui. Este nevoie de Duhul lui Dumnezeu care să facă din noi nişte oameni ai Lui atât de obişnuiţi, încât să trecem neobservaţi. Testul vieţii unui sfânt nu este succesul, ci credincioşia în viaţa de fiecare zi. Noi avem tendinţa de a considera succesul în lucrarea creştină drept scopul nostru; dar scopul real trebuie să fie manifestarea gloriei lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi, trăirea vieţii ascunse cu Cristos în Dumnezeu în condiţiile umane obişnuite Relaţiile noastre umane sunt înseşi condiţiile in care trebuie să se manifeste viaţa ideală a lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS