Identitatea proprie in Eden

Cuvântul evreu înseamnă separare de păcat
Şi o sfântă dedicare Celui viu şi-adevărat.
Primul om evreu din lume a fost unchiul Avraam
Din care Stăpânul face cel mai sfânt şi mare neam.

Iacov vine pân la urmă cu familia-n Egipt
Ca pe Iosif să-l revadă cu-acel dor aproape fript.
Înţeleptul fiu doreşte cu-al său gând, ca un refren,
Ca Israel să se-aşeze în ţinutul zis Gosen.

E-o idee foarte bună ce-i făcea deosebiţi
Pe evrei de noua lume unde vor fi prigoniţi.
Dumnezeu din cer priveşte peste secole de har
Şi-a-nţeles că după-acestea va veni un chin amar.

Şi astfel poporul Cărţii va putea fi mai unit
Ca din marea suferinţă să poată fi izbăvit.
O identitate nouă de popor ales şi sfânt
Va fi lumii cunoscută, tuturor de pe pământ.

Israelul niciodată nu a fost un amalgam
Ca popor care descinde din părintele-Avraam.
Unitatea mai înseamnă renunţarea la păcat,
Să nu fim cum este lumea pe-al ei drum întortochiat.

Deci să acceptăm cu toţii Gosen-ul spiritual
Care pentru-un nou Israel e-o cerinţă şi-i real.
Nu vom fi lumină, sare, martori şi ambasadori
De ne vom uni cu lumea şi vom fi cu capu-n nori.

O Biserică lumească este ca şi un blestem
Care ne aruncă-n aer misiunea ce-o avem.
Ne vom osteni degeaba pentru cei nemântuiţi
Ce s-or lămuri în fine cu sfinţii închipuiţi.

Să ne apărăm chemarea, stilul nostru creştinesc,
Să nu-l vindem pe o linte, pentru un proiect lumesc.
Este vremea ca să plângem, dar mai sincer ca Esau,
Şi să spunem toţi în rugă: „Doamne, Ţie mă predau!”

Vremea vine, vremea trece dar şi Domnul va veni.
Spune-mi, scumpe frăţioare, oare cum te va găsi?
Strângi tu roadele alese pentru marele-Mpărat
Sau te strădui pentru fire şi vei fi abandonat?

Cum te va găsi Stăpânul aşa soartă vei primi:
Sus în cer în fericire, sau fără Isus vei fi.
Duhul însă îţi vorbeşte cu un glas prietenos:
„Lasă lumea şi păcatul! Vino astăzi la Hristos! … ”

Corneliu Livanu 

Neobservatul caracter sacru al împrejurărilor

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”Romani 8:28

Situaţiile din viaţa unui sfânt sunt rânduite de Dumnezeu. În viaţa unui sfînt nu există întâmplare. Prin providenţa Sa, Dumnezeu te duce în situaţii pe care nicidecum nu le poţi înţelege, dar Duhul lui Dumnezeu le înţelege. Dumnezeu te duce în anumite locuri, intre anumiţi oameni şi în anumite condiţii pentru a realiza un anumit scop prin mijlocirea Duhului din tine. Nu te împotrivi niciodată împrejurărilor spunând: “Voi fi propria mea providenţa aici: trebuie si fiu atent la aceasta, si mă păzesc de cealaltă”. Toate situaţiile în care te afli sunt în mâna lui Dumnezeu, de aceea niciodată să nu te gândeşti că eşti în situaţii nefireşti.

Partea ta în rugăciunea de mijlocire nu este să intri în agonia mijlocirii, ci să foloseşti împrejurările obişnuite în care te aşază Dumnezeu şi oamenii obişnuiţi între care te aşază EI prin providenţa Sa, pentru a-i aduce înaintea tronului lui Dumnezeu şi pentru a da Duhului Sfant care se afla in tine ocazia să mijlocească pentru ei. În acest fel Dumnezeu îşi va face lucrarea in întreaga lume, cu sfinţii Săi.

Fac eu dificilă lucrarea Duhului Sfânt prin faptul că nu sunt sigur sau explicit, sau prin faptul că încerc să fac lucrarea în locul Lui? Eu trebuie să împlinesc partea umană de mijlocire, adică să folosesc imprejurările în care mă aflu şi oamenii care sunt in jurul meu. Trebuie să-mi păstrez viaţa conştientă ca pe un altar al Duhului Sfânt, apoi, când îi aduc pe alţi oameni inaintea lui Dumnezeu in rugăciune. Duhul Sfânt mijloceşte pentru ei.

Mijlocirea ta nu poate fi niciodată a mea şi mijlocirea mea nu poate fi niciodată a ta, ci Duhul Sfânt mijloceşte în vieţile noastre. Fără această mijlocire suntem lipsiţi de resurse.

Oswald CHAMBERS

Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim ? (Marcu 4:35–41)

Ciprian I. Bârsan

În versetul 38 este scris că :

„Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis : „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim ?”

Trei gânduri :

1.  Când Dragostea decide, ea nu se opreşte la ceea ce tocmai I Se întâmplă, (la nedreptatea de care tocmai are parte), ci îl ajută imediat pe cel ce are nevoie, fără multe vorbe !

2.  Domnul Isus, putea să-i întrebe de exemplu :

• „Dar vouă nu vă pasă că şi Eu sunt în aceeaşi situaţie ? Vă pasă numai de voi ?”

• „Nu aţi observat că dormeam ?”

• „Ce vină am Eu, pentru faptul că este furtună ?”

3. Sau putea doar să le răspundă : „Bineînţeles că îmi pasă de voi !” Peste ani, apostolul Ioan avea să scrie :

„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul”. (I Ioan 3…

Vezi articolul original 141 de cuvinte mai mult