V O R B E

Ciprian I. Bârsan

„Mulți oameni mă întreabă: Nick, te-ai bucura dacă ai avea mâini și picioare? Le-am spus: nu cred că fericirea stă în coadă. Dacă ar fi, toți cei care au mâini și picioare ar fi fericiți…

Sursa fericirii este în tine…

În ceea ce eşti… şi nu în ceea ce ştii sau ce nu poţi face. Sunt unele lucruri în viaţă pe care nu le poţi controla sau schimba, trebuie să trăieşti cu ele. A trebuit să iau o decizie dacă să fiu supărat pe Dumnezeu pentru ceea ce nu am, sau să fiu recunoscător pentru ceea ce am. Eu mă pot decide. Tu poţi decide. Ne putem decide să ne ţinem de dezamăgiri şi greşelile noastre. Putem decide dacă rămânem amari, supărați sau triști. Sau când ne confruntăm cu dificultăţi şi oameni raniti, putem decide să învăţăm din experienţa noastră şi să mergem mai departe, să ne luăm responsabilitatea pentru…

Vezi articolul original 4 cuvinte mai mult

Tu ești Felinarul…

Cad pe genunchi când mă mângâie zorii,
Plin de speranță, mă trezesc din vis,
În urmă las și fapte și memorii,
Banale reușite iluzorii,
Căci calea către cer mi s-a deschis!

Din beznă m-ai răscumpărat cu Harul
Și vreau cu bucurie-a Te sluji;
În noaptea lumii, Tu ești Felinarul
Ce pentru veci a limitat hotarul
Între-ntuneric și-o eternă zi!

Nu mă lăsa s-alerg după himere,
Nici să râvnesc ispititoare căi!
Porunca Ta mă-mbrace cu putere
Și să-mi impună sfinte bariere,
Ca să pot fi plăcut în ochii Tăi!

Las pacea sfântă-a Ta să mă inunde…
În harul Tău mi-e dragostea dintâi,
Lumina Ta ființa îmi pătrunde,
Cuvântul Tău, pe-ale iertării unde,
E stea și cartea mea de căpătâi!

Nu, mântuirea nu-i doar pentru mine,
Ci pentru fiecare păcătos
Ce vine cu regrete către Tine,
Cu lacrimi sau cu viața în ruine,
La crucea jertfei îl aștepți, Cristos!

Laura Minciună 

Credinţa

„Şi fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui Evrei „11:6

Credinţa în conflict cu raţiunea produce fanatism, iar raţiunea in conflict cu credinţa produce raţionalism. Însă viaţa de credinţa le aşează pe amândouă într-o relaţie potrivită. Raţiunea şi credinţa sunt foarte diferite una de alta; relaţia dintre ele este ca și relaţia dintre natural şi spintual, dintre impuls şi inspiraţie. Nimic din ceea ce a spus Isus Cristos nu a pornit din raţiune naturală, ci din revelaţie, ajungând la limitele la care raţiunea nu poate ajunge. Dar credinţa trebuie încercată înainte ca să devină realitate în viaţa ta. „Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre bine. ” şi atunci, orice s-ar întâmpla, alchimia providenţei lui Dumnezeu transformă credinţa ideală în realitate. Credinţa lucrează întotdeauna într-un mod personal, pentru că scopul lui Dumnezeu este de a vedea cum credinţa devine reală in copiii Săi.

Pentru orice detaliu al vieţii raţionale există un adevăr revelat de Dumnezeu prin care putem experimenta în mod practic ceea ce credem că este Dumnezeu. Credinţa este un principiu deosebit de activ, care-L pune întotdeauna pe Isus Cristos pe primul loc: „Doamne. Tu ai spus cutare lucru” (de exemplu. Matei 6:33) pare o nebunie, dar pot merge înainte cu curaj pe baza cuvântului Tău”. Întotdeauna , nu numai câteodată, se cere luptă ca să transformi credinţa mentală într-o proprietate personală. Dumnezeu ne aduce în anumite situaţii ca sa ne educe credinţa, pentru că natura credinţei este să transforme obiectul credinţei noastre în realitate pentru noi. Până când nu-L cunoaştem pe Isus, Dumnezeu este doar o noţiune abstractă şi nu putem crede în El.

Dar imediat ce-L auzim pe Isus spunând: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”, avem ceva ce este real: şi credinţa este fără margini. Credinţa înseamnă că omul în întregime este într-o relaţie bună cu Dumnezeu prin puterea Duhului lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Alege bine!

Ciprian I. Bârsan

Pot sa aleg să plâng, sau … sa zâmbesc!

Pot sa aleg să zbier, sau sa tac!

Pot sa aleg să sufăr sau sa ma bucur!

Sunt om! Si daca sunt om , am greșeli si da, de multe ori esuez! Mi-aș dori si eu sa pot urca mereu pe munte , însă atunci când urc mai cu avant, ma impiedic în problemele vieții și cad si cad … mai jos. Si iar o iau de la capat si urc din nou! Dar, într-o zi voi ajunge la desăvârșire, stiu asta si nu eu, nu propriile mele forte vor face asta ,ci El, Dumnezeu!

Plâng, da plâng pentru ca sunt om, dar plâng în taina! Tac atunci când as vrea sa strig ,atât de tare încât să se cutremure pământul din temelii, la strigătul meu , dar… tac!

Sufăr si sufăr adânc de multe ori si rana mea parca nu…

Vezi articolul original 200 de cuvinte mai mult