Veniți de pe poteci înfrigurate!

Ciprian I. Bârsan

Au înflorit brândușele de toamnă,

Iar ghioceii stau sub frunze-ascunși,

-N-ai vrea să trecem peste iarnă,Doamne,

Să mai-nflorești o primăvară, printre nuci?

-N-ai vrea să nu ne ”țină calea”

Vânturi și geruri-nfometate,

De adevărul ce l-ai pus în noi,

Splendori de pietre nestemate?

N-ai vrea să prelungești bogata toamnă,

Cu rod îndestulat și hainele-i frumoase ,

Ale celei mai bogate și distinse -doamne?

N-ai vrea?

-V-am dat din primăvara veșniciei,

În Golgota când v-am iertat,

Dar mulți din voi ați risipit-o,

Și-acum ;Vă temeți de iernat.

-Voi ați schimbat căldura inimii în ger,

Și rugile în ale ”lumii-sărbătoare,”

Dulceața poamei din Cuvânt,

Pe lumea ce vă minte și acum vă doare!

-Voi ați ales ca să schimbați vântuțul

Ce-l bate Duhul Sfânt;subțire-ncetișor,

Voi ați ales tornadele nebune,și-acum ;

De primăvara Duhului cel Sfânt vă este dor?!

-Eu n-am schimbat nimic!

Din bunătatea dăruită,

Nici din iertare

Și nici din vara…

Vezi articolul original 61 de cuvinte mai mult

Tututot aripilor frante

Am fost cândva, o pasăre cu aripi frânte,
Am fost cândva o tânără copilă cu lacrimi mult prea multe;
Nicicând durerea aripilor n-a trecut,
Dar azi… . azi am hotărât că trebuie să lupt!

Nu poți trăi tot timpul în trecut,
Nu poți să stai, neâncercând mai mult
Si nimeni, nimeni nu te poate împiedica:
„Să îți dorești, să crezi în El, să poți visa.

Atunci când crezi în Isus, din ce în ce mai mult,
Atunci, tu simți că greul a trecut.
Când ești o pasăre cu aripi frânte
Când ești un om, cu lacrimi mult prea multe,

Tot ce-ți rămâne este să visezi
Si-n Domnul Isus puternic să te-n crezi
Căci dacă crezi cu-adevărat în El vei reuşi
Si-n locul aripilor frânte vei primi.

Noi aripi înspre cer să poți zbura
Si-n suflet, noi dorințe vei avea.
Atunci, din aripi frânte, noi aripi vei primi
Si-o pasăre măiastră tu vei fi!

Soare Mariana 

Cheia poruncilor Stăpânului

„..Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

Matei 9:38

Cheia la problemele lucrării misionare este în mâna lui Dumnezeu: această cheie este rugăciunea, nu lucrarea, adică nu lucrarea aşa cum este în general înţeleasă astăzi, pentru că ea poate însemna evitarea concentrării asupra lui Dumnezeu. Cheia la problemele lucrării misionare nu este nici raţiunea, nici medicina, nici civilizaţia sau educaţia, nici chiar evanghelizarea. Cheia este rugăciunea. “Rugaţi dar pe Domnul secerişului.” Privită prin prisma naturii umane, rugăciunea nu este ceva practic, ci absurd; trebuie să înţelegem că rugăciunea e ceva stupid, dacă este privită din punctul de vedere al înţelepciunii pământeşti.

Din perspectiva lui Isus Cristos nu există naţiuni, ci lumea întreagă. Câţi dintre noi se roagă fără a fi părtinitori cu privire la oameni, ţinând cont doar de părerea unui singur Om, lsus Cristos? El este Stăpânul secerişului produs de suferinţă şi de recunoaşterea păcatului; acesta este secerişul pentru care trebuie să ne rugăm ca să fie trimişi lucrători. Noi suntem ocupaţi cu lucrul, în timp ce oamenii din jurul nostru sunt copţi pentru seceriş, iar noi nu “culegem” nici unul, ci irosim timpul Domnului nostru în activităţi care ne consumă toată energia. Dacă apare o criză în viaţa tatălui sau a fratelui tău, eşti tu acolo ca un lucrător gata să secere recolta pentru lsus Cristos? “O, dar am o lucrare specială de făcut!” Nici un creştin n-are nici o lucrare specială de făcut.

Creştinul este chemat să-I aparţină lui lsus Cristos, să fie un rob care “nu este mai mare decât Domnul său”, care nu-I spune lui lsus Cristos ce intenţionează el să facă. Domnul nostru nu ne cheamă la nici o lucrare specială, ci ne cheamă la Sine. “Rugați dar pe Domnul secerişului” şi El va pregăti împrejurările şi vă va trimite ca lucrători ai Săi.

Oswald CHAMBERS