Pururi te vom lăuda!

Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat
sacul de jale și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima
mea să-Ţi cânte și să nu stea mută. Doamne Dumnezeule,
eu pururea Te voi lăuda! Ps. 30:11-12.

Pururi te vom lăuda!

Ref. : Ps. 30:11-12.

Tu încinzi cu bucurie,
Dumnezeule slăvit!
Schimbi tânguiri în veselie –
Onorat fii, proslăvit!

Pururi te vom lăuda,
Inimi vor cânta mereu
Înălțând mărirea ta –
Sfânt și Mare Dumnezeu!

Ce măreț, ce bun Părinte –
Mereu fii glorificat!
Vom cânta, purtând aminte
Măreția-Ți de Împărat!

Tot în fața Ta se pleacă,
Pas cu pas conduci pe fii,
Iubirea Ta, spre noi se-apleacă –
Purtând pe-aripi spre veșnicii!

Cum vom răsplăti o, Tată,
Veșnica-ți Credincioșie?
Posibil e a fi vreodată?
-Nu, nici odat’! Mărire Ție!

Ne închinăm în plecăciune,
Pe cărarea vieții în zbor –
Iubirea-Ți: Veșnică-Minune,
Fie slăvită, Creator! ! !

Lidia Cojocaru 

Viziunea şi realitatea

„Chemaţi să fiţi sfinţi…” 1 Corinteni 1:2

Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ţi-a arătat ceea ce n-ai ajuns încă să fii. Ai avut viziunea, dar în nici un caz nu ai ajuns încă la realitatea ei. In vale, acolo unde demonstrăm dacă vom fi cei aleşi, este locul în care cei mai mulţi dintre noi se întorc înapoi. Nu suntem destul de pregătiţi pentru loviturile care trebuie să vină ca să fim transformaţi conform viziunii. Am văzut ceea ce nu suntem, precum şi ceea ce vrea Dumnezeu să fim. dar suntem noi gata să fim modelaţi conform viziunii, pentru a fi folosiţi de Dumnezeu? Modelarea vine întotdeauna pe căile obişnuite şi prin oamenii obişnuiţi.

Sunt cazuri când nu ştim care este scopul lui Dumnezeu; dar depinde de noi, nu de El, dacă ne lăsăm caracterul să fie transformat conform viziunii. Dacă preferăm să ne tolănim pe munte şi să trăim cu amintirea viziunii, nu vom fi de nici un folos practic în lucrurile comune din care este formată viaţa umană. Trebuie să învăţăm să trăim pe baza a ceea ce am văzut pe munte; nu în încântare extatică şi în contemplarea conştientă a lui Dumnezeu, ci trăind în viaţa reală în lumina viziunii până când adevărul viziunii se împlineşte în noi. Absolut toată pregătirea noastră este în direcţia aceasta. Invaţă să-I mulţumeşti lui Dumnezeu că ţi-a făcut cunoscute cerinţele Sale.

Micul “eu” se îmbufnează de fiecare dată când Dumnezeu îi spune Fă asta.Lasă acest mic “cu” să pălească sub mânia lui Dumnezeu -“Eu sunt cel ce sunt te trimite”. El trebuie să domine. Nu este răscolitor să ne dăm seama că Dumnezeu ştie unde trăim, dar cunoaşte şi coteţele în care ne furişăm? El ne va urmări ca un fulger strălucitor. Nici o fiinţă umană nu cunoaşte fiinţele umane aşa cum le cunoaşte Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS