DE CE?

Ciprian Barsan

1. Este o celebrare a demonilor

În ziua de 31 octombrie, în mod special în cultura americană, dar nu numai, cei care țin această sărbătoare ornamentează casele și curțile cu diferite imagini ale fantomelor, demonilor și ale morților. Creștinii reali nu-i celebrează pe demoni nici pe morți ori fantome. Noi celebrăm doar pe Isus Hristos și victoria Lui asupra tuturor demonilor!

2. Această sărbătoare se încadrează în textul din Efeseni 5:11 care spune: ,,şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” Toate actele care se fac cu ocazia aceastei sărbători sunt lucrări ale întunericului. Biblia spune că noi, creștinii reali, suntem fii ai luminei și ai zilei!

Prin urmare, nu spune bun venit acestei invazii păgâne! În casa ta să spui bun venit doar Domnului Isus!

Florin Popa

Vezi articolul original

Mişcarea apei

Motto Ioan 5:1-9

Te-am revăzut în oglinda apei de milă,
Când aşteptam în mişcare
Un înger să vină
Departe, aproape, în noapte…
Oricând…
Mişcare doream şi atât!
Când eram un vis uitat în pridvoare,
Iar timpul bătea,
Bătea a mişcare…
Te-am revăzut în oglinda apei de milă.

Mă plângeam nesfios între lege şi preoţi.
Nenoroc, apăsare şi lipsă,
Şi stinsă lumina părea ca o mare…
Dar îngerul, Doamne, nici el nu venea
Să facă mişcare.

În vogă era ajutor şi putere.
Credinţa, dreptatea şi mila
Demult odihneau în tăcere,
De-aceea strigasem atunci către Tine,
Bolnav cum eram, decăzut în ruşine:
„Pe nimeni nu am, Doamne, pe nimeni… „!
Şi Tu făra preget
Făcut-ai mişcarea,
Mişcarea apei în mine.

Mihai Ghidora 

Încercarea credinţei

“… credință cât un grăunte de muştar…” Matei 17:20

Trăim cu ideea că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru credinţa noastră și poate că asa este la început: dar noi nu câştigăm nimic prin credinţă, ci credinţa ne aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi-I dă Lui posibilitatea să lucreze în noi. Dumnezeu trebuie să distrugă mereu baza experienţei tale, dacă eşti un copil al Lui, pentru a le aduce în contact direct cu El. Dumnezeu vrea să înţelegi că trebuie să trăieşti o viaţă de credinţa, nu o viaţă de exaltare sentimentală datorată binecuvântărilor pe care ţi le-a dat. La început, viaţa ta de credinţă a fost limitată şi intensă, fixată in jurul unei mici fărâme însorite de experienţă care avea în ea atât raţiune, cât şi credinţă şi care era plină de lumină şi dulceaţă. Apoi Dumnezeu Şi-a retras binecuvântările Sale de care crai conştient, ca să te înveţe să umbli prin credinţă. Valorezi mai mult pentru El acum decât în zilele de încântare conştientă şi mărturie exaltată.

Credinţa, prin însăşi natura ci, trebuie încercată; adevărata încercare a credinţei nu constă în faptul că ne e greu să ne punem încrederea în Dumnezeu, ci în faptul că trebuie să se limpezească in minţile noastre caracterul lui Dumnezeu. Credinţa, pentru a fi pusă în practică, trebuie să treacă prin perioade de izolare de nedescris. Nu confunda niciodată încercarea credinţei cu disciplina obişnuită a vieţii. Multe dintre lucrurile pe care noi le numim încercări ale credinţei sunt consecinţele inevitabile ale faptului că trăim.

Credinţa bibilica este credinţa în Dumnezeu în ciuda a tot ceea ce I se opune Lui – “Voi rămâne credincios caracterului lui Dumnezeu, orice ar face El” ..Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El” – aceasta este cea mai sublimă declaraţie a credinţei din toată Biblia (vezi Iov 13:15)

Oswald CHAMBERS

V O R B E

Ciprian Barsan

„Mulți oameni mă întreabă: Nick, te-ai bucura dacă ai avea mâini și picioare? Le-am spus: nu cred că fericirea stă în coadă. Dacă ar fi, toți cei care au mâini și picioare ar fi fericiți…

Sursa fericirii este în tine…

În ceea ce eşti… şi nu în ceea ce ştii sau ce nu poţi face. Sunt unele lucruri în viaţă pe care nu le poţi controla sau schimba, trebuie să trăieşti cu ele. A trebuit să iau o decizie dacă să fiu supărat pe Dumnezeu pentru ceea ce nu am, sau să fiu recunoscător pentru ceea ce am. Eu mă pot decide. Tu poţi decide. Ne putem decide să ne ţinem de dezamăgiri şi greşelile noastre. Putem decide dacă rămânem amari, supărați sau triști. Sau când ne confruntăm cu dificultăţi şi oameni raniti, putem decide să învăţăm din experienţa noastră şi să mergem mai departe, să ne luăm responsabilitatea pentru…

Vezi articolul original 4 cuvinte mai mult

Tu ești Felinarul…

Cad pe genunchi când mă mângâie zorii,
Plin de speranță, mă trezesc din vis,
În urmă las și fapte și memorii,
Banale reușite iluzorii,
Căci calea către cer mi s-a deschis!

Din beznă m-ai răscumpărat cu Harul
Și vreau cu bucurie-a Te sluji;
În noaptea lumii, Tu ești Felinarul
Ce pentru veci a limitat hotarul
Între-ntuneric și-o eternă zi!

Nu mă lăsa s-alerg după himere,
Nici să râvnesc ispititoare căi!
Porunca Ta mă-mbrace cu putere
Și să-mi impună sfinte bariere,
Ca să pot fi plăcut în ochii Tăi!

Las pacea sfântă-a Ta să mă inunde…
În harul Tău mi-e dragostea dintâi,
Lumina Ta ființa îmi pătrunde,
Cuvântul Tău, pe-ale iertării unde,
E stea și cartea mea de căpătâi!

Nu, mântuirea nu-i doar pentru mine,
Ci pentru fiecare păcătos
Ce vine cu regrete către Tine,
Cu lacrimi sau cu viața în ruine,
La crucea jertfei îl aștepți, Cristos!

Laura Minciună 

Credinţa

„Şi fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui Evrei „11:6

Credinţa în conflict cu raţiunea produce fanatism, iar raţiunea in conflict cu credinţa produce raţionalism. Însă viaţa de credinţa le aşează pe amândouă într-o relaţie potrivită. Raţiunea şi credinţa sunt foarte diferite una de alta; relaţia dintre ele este ca și relaţia dintre natural şi spintual, dintre impuls şi inspiraţie. Nimic din ceea ce a spus Isus Cristos nu a pornit din raţiune naturală, ci din revelaţie, ajungând la limitele la care raţiunea nu poate ajunge. Dar credinţa trebuie încercată înainte ca să devină realitate în viaţa ta. „Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre bine. ” şi atunci, orice s-ar întâmpla, alchimia providenţei lui Dumnezeu transformă credinţa ideală în realitate. Credinţa lucrează întotdeauna într-un mod personal, pentru că scopul lui Dumnezeu este de a vedea cum credinţa devine reală in copiii Săi.

Pentru orice detaliu al vieţii raţionale există un adevăr revelat de Dumnezeu prin care putem experimenta în mod practic ceea ce credem că este Dumnezeu. Credinţa este un principiu deosebit de activ, care-L pune întotdeauna pe Isus Cristos pe primul loc: „Doamne. Tu ai spus cutare lucru” (de exemplu. Matei 6:33) pare o nebunie, dar pot merge înainte cu curaj pe baza cuvântului Tău”. Întotdeauna , nu numai câteodată, se cere luptă ca să transformi credinţa mentală într-o proprietate personală. Dumnezeu ne aduce în anumite situaţii ca sa ne educe credinţa, pentru că natura credinţei este să transforme obiectul credinţei noastre în realitate pentru noi. Până când nu-L cunoaştem pe Isus, Dumnezeu este doar o noţiune abstractă şi nu putem crede în El.

Dar imediat ce-L auzim pe Isus spunând: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”, avem ceva ce este real: şi credinţa este fără margini. Credinţa înseamnă că omul în întregime este într-o relaţie bună cu Dumnezeu prin puterea Duhului lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Alege bine!

Ciprian Barsan

Pot sa aleg să plâng, sau … sa zâmbesc!

Pot sa aleg să zbier, sau sa tac!

Pot sa aleg să sufăr sau sa ma bucur!

Sunt om! Si daca sunt om , am greșeli si da, de multe ori esuez! Mi-aș dori si eu sa pot urca mereu pe munte , însă atunci când urc mai cu avant, ma impiedic în problemele vieții și cad si cad … mai jos. Si iar o iau de la capat si urc din nou! Dar, într-o zi voi ajunge la desăvârșire, stiu asta si nu eu, nu propriile mele forte vor face asta ,ci El, Dumnezeu!

Plâng, da plâng pentru ca sunt om, dar plâng în taina! Tac atunci când as vrea sa strig ,atât de tare încât să se cutremure pământul din temelii, la strigătul meu , dar… tac!

Sufăr si sufăr adânc de multe ori si rana mea parca nu…

Vezi articolul original 200 de cuvinte mai mult

De voi mi-i jale

De voi, ce alergaţi întruna
Şi zilnic rătăciţi pe cale,
Purtând în suflet sărăcia
Şi niciodată bucuria,
De voi mi-e milă şi mi-i jale!

De voi, ce ridicaţi morminte,
Uitând de har şi de iertare,
Băgaţi în ele oseminte
Ce plâng aici fără cuvinte,
De voi mi-e milă şi mi-i jale!

În pulbere şi în tăciune
Mai semănaţi fără-ncetare.
De voi, că pierdeţi adevărul
Lăsând încătuşat misterul,
De voi mi-e milă şi mi-i jale,

Că sărutaţi tablouri sfinte
Şi intonaţi o bună veste,
De voi, ce nu aveţi credinţa
Şi-n inimi sfântă pocăinţa,
Şi milă mi-i, şi jale-mi este.

Căci înspre infinitu-albastru
Purtându-şi lupta fiecare,
Fără credinţa în iubire
Şi fără sfânta înfrăţire
Suntem pierduţi, pierduţi pe cale!

Mihai Ghidora 

Substituirea

„El S-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El. „2 Corinteni 5:21
Părerea modernă asupra morţii lui Isus este că El a murit pentru păcatele noastre din milă faţă de noi. Dar concepţia Noului Testa­ment este că El a purtat păcatul nu fiindu-i milă de noi, ci identificându-se cu noi. Păcatele noastre sunt îndepărtate datorită morţii lui Isus şi explicaţia morţii Lui este ascultarea de Tatăl Său, nu mila faţă de noi. Suntem primiţi înaintea lui Dumnezeu nu pentru că am ascultat sau pentru că am promis să renunţăm la unele lucruri, ci datorită morţii lui Cristos, şi numai ei. Noi spunem că Isus Cristos a venit să reveleze faptul că Dumnezeu este Tată, să arate iubirea şi bunătatea lui Dumnezeu.

Noul Testament spune că El a venit ca să poarte păcatul lumii. Revelarea Tatălui este pentru cei care L-au cunoscut pe Isus ca Mântuitor. Isus Cristos n-a vorbit niciodată lumii despre Sine ca fiind Cel care L-a revelat pe Tatăl, ci ca fiind o piatră de poticnire (vezi loan 15:22-24). Cuvintele din Ioan 14:9 au fost spuse ucenicilor Săi.
Nu se spune nicăieri în Noul Testament că Cristos a murit pentru mine şi de aceea eu am scăpat de pedeapsa păcatului. Ceea ce ne Învaţă insă Noul Testament este că „El a murit pentru toţi” şi că, prin identificare cu moartea Sa, eu pot fi eliberat de păcat şi primesc însăţi dreptatea Sa.

Substituirea despre care vorbeşte Noul Testa­ment are două aspecte: ..Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El”. Nu poate fi vorba de Cristos pentru mine, până când nu sunt hotărât să-L las pe Cristos să ia chip in mine.

Oswald CHAMBERS

Ce multe frământări

2 Timotei 3:1-17

Ce multe frământări sunt chiar acum în lume,
Nelegiuirea urcă sălbatică pe culme,
Cu valuri de păcate tot mai nestăvilite,
Cu nopți fără lumină și suflete rănite…
Dureri de nedescris, mulți ochi înlăcrimați,
Cu oameni tot mai reci și tot mai dezbinați…
Dar peste veacuri sună al profeției glas:
Se-apropie sfârșitul și-al judecății ceas!
Cei ce vedeți dezastrul și cautați scăpare,
Vă pocăiți degrabă de orice nepăsare,
Prin rugăciune cereți iertare, prin credință,
La Domnul care dă și har și biruință!

Se răspândesc în grabă vești ce-s tot mai rele,
Rătăciri cumplite, patimi tot mai grele,
Lumea-i în derivă într-o grea robie,
Într-o falsă pace, falsă bucurie…
Rezidind cu râvnă un nou Babilon,
Unde vechiul șarpe stă ascuns pe tron,
Unde din mândrie răul se impune,
Goană după vânt și deșertăciune…
Cei ce nu mai cred sfânta învățătură,
Nu mai au repere, nici dreapta măsură,
Stres și tulburare, minți întunecate,
Progresism ateu ce duce la moarte.

Iată cum Scriptura azi se împlinește,
Tot ce-i scris în ea se adeverește,
Trăim zile sumbre, zilele din urmă,
Când ispititorul viața-n mulți o curmă…
Inimi fără milă ce seamănă jale,
Cad bătrâni și tineri în a morții vale…
Greu să mai găsești oaze de lumină,
Oameni credincioși ce dureri alină…
De aceea strig, chem fără-ncetare:
Veniți prieteni dragi toți la închinare!
Ce e scris în Carte credeți, împliniți,
Ca să fiți salvați și-n veci fericiți! , ,

Teodor Groza