Început de toamnă

Neademenit de toamna care bate
în sufletu-mi cu lacăte închis
eu mă-nfăşor în aşternut căci, poate,
ea va pleca că uşa n-am deschis.

Dar bate, insistentă bate
cu degetul încovoiat pe lemn.
Şi mă frământ în patul cald şi moale;
să mă trezesc nu am deloc îndemn.

De insistenţa ei supărătoare
eu mă cobor din vis şi aşternut
şi-n ochiul ferestruicii cu zăvoare
pândesc să văd de nu s-a răzgândit.

Ea tot acolo stă… ca o fantasmă
înveşmântată-n roşu-ruginiu.
Cu sine ea aduce o mireasmă
de roade coapte prinse-n al ei brâu…

Vreau bogăţia sa de roade coapte,
dar nu doresc a ei melancolie.
Parfumu-i dulce-amar să mă îmbete,
dar frig şi ploi nu îmi doresc să vie.

Şi totuşi, înţeleg că fără toamnă
al vieţii ciclu n-ar mai fi întreg.
De aceea, vino ruginie doamnă,
şi-mi iartă, Doamne, gândul meu vitreg!

Cristina Magdalena Francu

Să ard de sete

Ciprian I. Bârsan

Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mâncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pândesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plâng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decât fără Cristos rămas
Să plâng o veşnicie.

Traian Dorz

Sursa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/31874/sa-ard-de-sete

Vezi articolul original

Umbli tu necontenit cu Isus?

“Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.” Luca 22:28

Este adevărat că Isus Cristos este cu noi în ispitele pe care le avem, dar suntem oare şi noi cu El în ispitirile Lui? Mulţi dintre noi încetăm să umblăm cu Isus din momentul în care ştim din experienţă ce poate face El. Fii atent când Dumnezeu îţi schimbă împrejurările și vezi dacă mergi cu Isus sau o iei pe partea lumii, a cărnii şi a diavolului Noi purtăm însemnul Lui. dar umblăm oare cu El? “De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El.” Ispitirea lui Isus a continuat toată viaţa Lui pământeacscă şi ea va continua tot timpul cât viaţa Fiului lui Dumnezeu va fi în noi.

Umblăm noi cu Isus în viaţa pe care o trăim acum? Noi avem ideea că ar trebui să ne apărăm de unele lucruri pe care Dumnezeu le aduce în jurul nostru. Niciodată! Dumnezeu este Cel care pregăteşte împrejurările şi, oricare ar fi ele, trebuie să le facem faţă rămânând permanent cu El în ispitirile Lui. Ele sunt ispitirile Lui, nu ale noastre; sunt ispite la adresa vieţii Fiului lui Dumnezeu din noi.

În viaţa noastră trupească este în joc onoarea lui Isus Cristos. Îi rămâi tu credincios Fiului lui Dumnezeu în lucrurile care atacă viaţa Lui din tine? Umbli tu necontenit cu Isus? Drumul cu El trece prin Ghetsimani, prin poarta cetăţii, afară din tabără; este un drum singuratic şi mergi pe el până când nu mai ai in faţă nici o urmă de paşi, ci auzi numai o voce care-ţi spune: “Vino după Mine”.

Oswald CHAMBERS