Să nu mă laşi, Isuse

Să nu mă laşi uitării, Isuse, dacă vii…
Sunt trestia răsfrântă sub semn de întrebare,
Simţindu-Ţi măreţia, sub fragedul suspin
Regenerat de lacrimi îţi cer o confirmare…

Să nu mă laşi uitării, Isuse, dacă vii…
Trezeşte-mă atuncea la marea deşteptare,
Cum se ridică fumul spre zările pustii,
Înalţă-mă spre Tine după a Ta ‘ndurare.

Să nu mă laşi uitării, Isuse, dacă poţi
Pătrunde-mă de Tine şi stinge-mi răsuflarea,
Dar să revin acasă, pe ale Tale porţi
Să mi se-aline dorul şi toată căutarea.

Să nu mă laşi, Isuse, te rog, să nu mă laşi,
Eu am să-aştept chemarea să ne-ntâlnim odată
La un apus de soare, ori zări de neuitat,
Eu am să-aştept, Isuse, cu inima curată.

Ca valul înspre ţărm mă-ntorc din pribegie,
Sunt pelerinul care mă-ndrept spre veşnicii
Din nemurire vin şi merg spre nemurire—
Să nu mă laşi uitării, Isuse, dacă vii…

Mihai Ghidora 

Ce urmează după predare?

“Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” loan 17:4

Predarea nu este predarea vieţii exterioare, ci a voinţei; când aceasta s-a făcut totul. Sunt foarte puţine crize în viaţă; criza cea mare este predarea voinţei. Dumnezeu nu zdrobeşte niciodată voinţa omului, obligându-l să se predea. El nu imploră niciodată, ci aşteaptă până când omul îşi predă Lui voinţa. O dată ce s-a dat această bătălie, nu mai e nevoie ca ea să se dea iarăşi.

Predă-te în vederea eliberării. “Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă.” Abia după ce începem să experimentăm ce înseamnă Intuirea, ne predăm voinţa în mâna lui Isus pentru a găsi odihnă. Orice nedumereşte inima sau mintea este o chemare adresată voinţei.”Veniţi la Mine”. Este o venire voluntară.

Predă-te în vederea consacrării. “Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuşi.” Aici este vorba de predarea eului meu lui Isus, a eului meu care a primit pacea Sa în inimă. “Dacă vrei să fii ucenicul Meu, dă-Mi Mie dreptul tău asupra ta însuţi.” Odată ce ai făcut acest lucru, restul vieţii nu este nimic altceva decât manifestarea acestei predări. După ce a avut loc predarea, nu mai e voie să “presupunem” nimic. Nu trebuie să ne îngrijorăm de împrejurările în care ne aflăm, Isus ne este cu totul îndeajuns.

Predă-te în vederea morţii. Ioan 21:18-19……altul te va încinge.”Ai învăţat ce înseamnă a fi destinat morţii? Fereşte-te de o predare lui Dumnezeu într-un moment de extaz, asupra căreia s-ar putea să revii. Se pune problema de a fi într-atâta unit cu Isus în moartea Lui, încât nimic să nu-ţi mai placă din ceea ce nu-I place Lui. Ce urmează după predare? întreaga viaţă de după predare este o aspiraţie după o comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS