Chemarea dragostei divine

Isuse drag, Te rog să mă-nsoțești
La fiecare pas pe calea mea,
Iubire-n suflet Te rog să îmi sădești
Să-i pot pe toți îmbrățișa.

Să-mbrățișez cu-o vorbă bună
Și un gând cald pe cel rănit
Când cerul nopții nu-i cu lună,
Iar cel de zi nu e-nsorit.

Cu minunată-Ți dragoste mă umple
Tu, nesecat izvor al păcii și-al iubirii
Și-oricând mă vei chema și orișiunde
Să pot răspunde DA, chemării.

Un mesager al dragostei aș vrea a fi
Să semăn zilnic pe al Tău ogor
Stropi de iubire în suflete pustii,
Ce se topesc din suferință și de dor.

Iar Tu, cu aripa-Ți caldă să-i acoperi
Pe cei cu trupul ostenit de cale,
Pe cei ce-s în cuptor aș vrea să-I aperi,
Iar celor ce-s bolnavi, dă vindecare.

Isus, Te rog să locuiești deplin în mine
Și-al Tău Cuvânt să-mi fie drag,
Și-n ziua cea mareață, care vine,
Să pot să Te aștept cu bucurie-n prag.

Ramona Subțire 

Taina jertfei

“Cine crede în Mine, din inima lui vor curge…” loan 7:38

Isus n-a spus: “Cine crede în Mine va cunoaşte binecuvântarea plinătăţii lui Dumnezeu”, ci: “Din cel ce crede în Mine va curge tot ceea ce primeşte”. Învăţătura Domnului nostru este întotdeauna împotriva realizării de sine. Scopul Lui nu este dezvoltarea omului; scopul Lui este să-l facă pe om să fie exact ca El, iar caracteristica Fiului lui Dumnezeu este dăruirea de Sine. Dacă noi credem în Isus, important nu este ceea ce primim, ci ceea ce El revarsă prin noi. Scopul lui Dumnezeu nu este să facă din noi struguri copţi şi frumoşi, ci să stoarcă dulceaţa din noi. Din punct de vedere spiritual nu ne putem măsura viaţa după succesul pe care-l avem, ci numai după ceea ce revarsă Dumnezeu prin noi, iar aceasta nu o putem măsura deloc.

Când Maria din Betania a spart vasul cu mir preţios pe care l-a turnat pe capul Iui Isus, acesta a fost un act pe care nimeni altcineva nu l-a considerat potrivit momentului: ucenicii au spus că a fost o risipă. Dar Isus a lăudat-o pe Maria pentru fapta ei de mare devotament şi a spus că oriunde se va predica Evanghelia, “se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. Domnul nostru tresaltă de bucurie când vede pe vreunul dintre noi făcând ce a făcut Maria, nefiind legat de un lucru sau altul, ci fiind predat Lui cu totul.

Dumnezeu a dat viaţa Fiului Său pentru ca lumea să poată fi mântuită: suntem noi pregătiţi să ne dăm viaţa pentru El? “Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apa vie”, adică sute de alte vieţi vor fi încontinuu înviorate. Este timpul acum să spargem vasul de alabastru al vieţii noastre, să încetăm să mai dorim satisfacţia personală şi să lăsăm ca viaţa noastră să curgă pentru El. Domnul nostru întreabă care dintre noi vrea să facă aceasta pentru El.

Oswald CHAMBERS