Iubit de Dumnezeu

Iubit mă simt de Dumnezeu,
În orice pas, pe drumul meu,
Și pot mărturisi oricui,
Minunile și dragostea Lui!

Când am fost jos, M-a ridicat,
De mână El M-a apucat,
Lângă min’ mereu a stat,
Și rănile Mi Le-a vindecat.

Când am fost slab, M-a întărit,
Credința-n El mi s-a mărit,
Și-acum pot spune tot mereu:
„Tu ești Adevăratul Dumnezeu!”

Mă ții mereu pe Brațul Tău,
Și mă păzești de orice rău,
Mă ocrotești în fiecare zi,
Și-mi dai putere Cuvântul să Îl pot păzi!

Și la bine, și la greu,
Ești cu mine tot mereu,
Nu mă lași singur în vale,
Ci-mi conduci pașii pe cale!

Când am căzut, Tu M-ai primit,
Haina, din nou, Tu Mi-ai albit,
Mi-ai spus să cred în jertfa Ta,
Singura ce poate păcatul spăla!

Și am crezut, și am simțit,
Că sunt al Tău fiu, mântuit,
Și pot cânta de-acum mereu:
„Eu sunt iubit de Dumnezeu!”

Florica Igna 

Mandatul chemării

„Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi şi, în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor Lui Cristos pentru trupul Lui, care este Biserica.” Coloseni 1:24

Noi transformăm consacrarea noastră spirituală în chemare, dar, atunci când suntem într-o relaţie bună cu Dumnezeu, Ei mătură din cale toate aceste lucruri şi ne ţintuieşte, cu o lovitură dureroasă, de ceva la care n-am visat niciodată; atunci, într-o străfulgerare, vedem care este voia Lui şi spunem: “Iată-mă, trimete-mă”.

Această chemare n-are nimic de-a face cu sfinţirea personală, ci cu faptul de a fi făcuţi “pâine frântă” şi “vin vărsat”. Insa Dumnezeu nu ne poate face niciodată “vin” dacă obiectăm în privinţa mâinii alese de El să ne zdrobească. “O, dacă Dumnezeu ar folosi numai mâna Sa şi m-ar face, într-un mod aparte, pâine frântă şi vin turnat!” Dar când El foloseşte, pentru zdrobirea noastră, pe cineva de care nu ne place sau unele situaţii despre care am spus că nu le vom accepta niciodată, protestăm. Nu trebuie să alegem niciodată scena martirajului nostru. Ca să fim făcuţi “vin”, trebuie să fim zdrobiţi; nu poţi bea struguri. Strugurii se transformă în vin numai după ce sunt storşi.

Mă întreb ce fel de mână a folosit Dumnezeu ca să te stoarcă, iar tu ai fost tare ca piatra şi ai scăpat? Încă nu eşti copt şi, dacă Dumnezeu te-ar fi zdrobit, vinul ar fi fost foarte amar. A fi o persoană sfântă înseamnă ca elementele vieţii tale naturale să fie aduse înaintea Lui Dumnezeu ca frânte în slujba Sa. Trebuie să fim modelaţi după gândul lui Dumnezeu înainte de a fi pâine frântă în mâinile Sale. Rămâi într-o relaţie corectă cu Dumnezeu, lasă-L să facă ce vrea cu tine şi vei descoperi că El produce “vinul” şi “pâinea” care vor fi de folos celorlalţi copii ai Săi.

Oswald CHAMBERS

Ce îi şopteşte-n taină, frunzei, vântul? …

Ce îi şopteşte-n taină, frunzei, vântul,
Cum o vrăjeşte să o-ndepărteze
De-ai ei, să lase tot … şi să-l urmeze?
La ce visează ascultându-i cântul?

Ce muzică aude de cutează
Să-i părăsească, să-nsoţească vântul …
Zboară … ştiind că doar un vals dansează
Şi moare-apoi îmbrăţisând pământul…

Nici plânsul ploii care-a mângâiat-o
De când era pe ram un mugurel
N-o-mpiedică s-aleagă-un menestrel!
Ce cântec de sirenă a-mbiat-o? …

Te-ai întrebat ce taine, ce mistere
I-a dezlegat? Sau e doar nebunie
Să zboare înspre-o lume de durere,
Să meargă c-un hoinar la cununie?

Ce îi şopteşte-n taină, frunzei, vântul,
Cum a vrăjit-o să nu mai rămână?
La ce visează ascultându-i cântul? …
Sau e destinul cel care o mână?

Olivia Pocol

Conştiinţa chemării

„Căci trebuie s-o vestesc; Şi vai de mine daca nu vestesc Evanghelia.” 1 Corinteni 9:16

Noi suntem tentaţi să uităm atingerea mistică, supranaturală a Lui Dumnezeu. Dacă poţi spune exact unde ai primit chemarea Lui Dumnezeu şi o poţi explica în amănunţime, mă întreb dacă ai fost vreodată chemat cu adevărat. Chemarea Lui Dumnezeu nu vine în felul acesta, ea este mult mai supranaturală. Înţelegerea ei poate veni ca un trăznet sau ca un răsărit treptat, dar, oricum ar veni, ea vine cu sentimentul supranaturalului, ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte, întotdeauna însoţită de o aureolă. In orice moment poate apare conştiinţa neaşteptată a acestei chemări incalculabile, supranaturale şi surprinzătoare care ţi-a cuprins viaţa – “Eu te-am ales”. Chemarea Lui Dumnezeu n-are nimic de-a face cu mântuirea şi sfinţirea. Nu eşti chemat să predici Evanghelia pentru că eşti sfinţit; chemarea de a predica Evanghelia este cu totul diferită. Pavel o descrie ca pe o sarcină pusă asupra lui.

Dacă ai înăbuşit marea chemare supranaturală a Lui Dumnezeu în viaţa ta, revizuieşte împrejurările în care te afli şi vezi unde nu Dumnezeu este pe primul loc, ci propriile tale idei despre slujire sau capacitatea ta naturală. Pavel a spus: “Vai mie, dacă nu vestesc Evanghelia!” El a înţeles chemarea lui Dumnezeu şi nu şi-a irosit puterea cu altceva.

Dacă cineva este chemat de Dumnezeu, nu contează cât de nefavorabile sunt împrejurările, orice forţă care lucrează în viaţa lui va duce în final la împlinirea scopului Lui Dumnezeu. Dacă lucrezi potrivit scopului Lui Dumnezeu, EI va aduce armonie nu numai în viața ta conştientă, ci şi în toate zonele adânci ale vieţii tale la care nu poţi ajunge.

Oswald CHAMBERS

Eu tot te-aș lăuda

Chiar dac-aș fi o piatră
Eu tot, te-aș lauda
Cu lovituri și strigăt
Eu Ție ți-aș cânta

Chiar dac-aș fi o floare
Mereu eu ți-aș cânta
Cu strigăt și petale
Mereu te-aș onora

Chiar dac-aș fi un munte
Cu vârful înălțat
Nu m-aș mândri Isuse
De Tine sunt creat!

Chiar dac-aș fi un râu
Ce curge, neîncetat
De Tine am nevoie
Ca să mă ții curat

Chiar pasăre de-aș fi
Ce-aș face fără Tine
Când tu m-ajuți să zbor
Nimic sunt fără Tine

Chiar soarele să fiu
Tu m-ai creat să ard
Și Tu m-ai pus în slujbă
Lumina ca să dau!

Chiar vântul de aș fi
Și mult, eu, aș striga
Supus ți-aș fi Stăpâne
De Tine sunt suflat!

Orice viețuitoare
Supusă ți-e, doar Ție
Cum să se-mpotrivească
Mărețului Părinte?

Și eu, un om, cu viața
Cu gânduri și decizii
Mă-npotrivesc, eu, Ție…
Tu, m-ai creat, Părinte!

Mi-ai dat o cale-n fața
M-ai pus ca să aleg
Mi-ai spus: Viața sau moartea
Ce drum ai sa alegi?

Maria Rank 

Chemarea la identificare necondiţionată cu Isus Cristos

“Îți mai lipseşte un lucru: … vino, ia-ți crucea şi urmează-Mă.”

Marcu 10:21

Tânărul bogat avea marea dorinţă de a fi perfect. Când L-a văzut pe Isus Cristos, a dorit să fie ca El. Domnul nostru nu pune niciodată înainte sfinţenia personală atunci când cheamă un ucenic; El pune înainte de toate anihilarea absolută a dreptului meu asupra propriei mele persoane și identificarea cu El, ceea ce înseamnă să am o relaţie cu El Însuși, relaţie care exclude orice altă relaţie. Luca 14:26 nu are nimic de-a face cu mântuirea sau cu sfinţirea, ci cu identificarea necondiţionată cu Isus Cristos.

Foarte puţini dintre noi cunosc ce înseamnă umblarea în abandonare absoluta în mâna Lui Isus.”Jsus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit…” Privirea lui Isus cere despărţirea inimii tale pentru totdeauna de devotamentul faţă de o altă persoană sau un alt lucru. Te-a privit vreodată Isus în acest fel? Privirea Lui Isus transformă şi străpunge. Eşti “blând” faţă de Dumnezeu în punctul în care te-a privit Isus. Dacă eşti dur şi răzbunător, dacă insişti asupra căii tale, dacă eşti sigur că nu tu, ci mai degrabă cealaltă persoană a greşit, toate acestea sunt indicaţii ale faptului că există părţi întregi ale naturii tale care n-au fost niciodată transformate de privirea Lui.

”Îţi mai lipseşte un lucru…” .Singurul “lucru bun’”, din perspectiva Lui Isus Cristos, este unirea cu El, fără nici un amestec din altă parte.”Vinde tot ce ai…” Trebuie să mă micşorez până când nu sunt decât un simplu om; trebuie să renunţ în mod categoric la toate bunurile pe care le am, nu pentru a-mi mântui sufletul (un singur lucru poate mântui pe cineva, şi anume încrederea absolută în Isus Cristos), ci pentru a-L urma pe Isus. “Vino şi urmează-Mă.” Şi drumul care-mi stă înainte este cel pe care a mers EI.

Oswald CHAMBERS

Din Proverbe

Ca un pom frumos de viata e dorinta implinita,
Si un om cu bunatate are calea insorita;
Dar nadejdea amanata e ca boala dusa-n sac,
Si invidia cand arde, greu sa-i mai gasesti un leac.

Decat intr-o casa mare si-o nevasta certareata,
Mai bine sa dormi pe stresini, ca tot ai mai buna viata.
Decat ura si galceava, chiar cu boul la gratar,
Mai bine mananci verdeturi, dar cu dragoste si har.

Mult mai mult decat o jertfa pretuieste ascultarea,
Mai buna decat mania, este pacea si rabdarea;
Ca o scarba e mandria inimii de fariseu,
Dar o inima zdrobita moaie si pe Dumnezeu!

O, ce dulce-i vorba spusa la o vreme potrivita,
Un ulei de vindecare peste inima ranita!
Si cuvintele curate Dumnezeu le scrie sus,
Dupa cum cu-ntelepciune si cu dragoste le-am spus.

Ca o apa din izvoare, buna, limpede, curata,
Asa este vestea buna dintr-o tara-ndepartata.
Cine nu-i stapan pe sine, e ca frunza dusa-n vant,
E ca o cetate sparta, si cu ziduri la pamant.

Ura naste vorbe rele, si starneste numai cearta,
Dragostea e rabdatoare, si greselile le iarta.
Cum distruge bruma rece vrejile de castraveti,
Asa surpa Domnul casa celor mandri si semeti.

Un prieten ce iubeste are-n suflet bunatate,
Si cand vine o napasta el ajunge ca un frate.
Asa e Hristos Preasfantul, ne-a iubit din vesnicii;
Nicidecum si niciodata El nu ne va parasi!

–––––––––––––––––––
Texte: Prov. 13:12; 21:9; 15:17; 16:5; 15:23; Maleahi 3:16;
Prov. 25:25; 25:28; 10:12: 15:25; 17:17.

Valentin Popovici

Chemarea la renunţare

“Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” Luca 9:57

Atitudinea Domnului faţă de acest om a fost una generatoare de o mare deznădejde, pentru că El “ştia ce este în om”. Noi am fi spus: “Nu-mi pot imagina de ce a pierdut şansa de a-l câştiga pe acel om! Să abordeze acea atitudine rece care l-a îngheţat şi l-a făcut să plece înapoi descurajat!” Nu-ţi cere niciodată scuze pentru Domnul.

Cuvintele Domnului rănesc şi ofensează până când nu mai rămâne nimic de rănit şi ofensat. Isus Cristos nu are nici o îngăduinţă faţă de lucrurile care, în final, îl vor ruina pe cel care intră în slujba Lui Dumnezeu. Răspunsurile Domnului nostru nu se bazează pe capricii, ci pe cunoaşterea lăuntrului omului. Dacă Duhul Lui Dumnezeu îţi aduce în minte un cuvânt al Domnului care te răneşte, poţi fi sigur că există în tine un lucru pe care El vrea să-l rănească de moarte.Luca 9:58. Aceste cuvinte lovesc în miezul dorinţei de a-L sluji pe Isus Cristos pentru că-mi place.

Asprimea respingerii nu-mi lasă nimic decât pe Domnul, pe mine şi o speranţă disperată. “Lasă rodul însutit să apară sau să dispară, steaua ta călăuzitoare trebuie să fie relaţia pe care o ai cu Mine, şi Eu n-am nici un loc unde să-Mi odihnesc capul.”Luca 9:59. Acest om n-a vrut să-L dezamăgească pe Isus, dar nici să-l rănească pe tatăl său. Noi punem loialitatea naturală faţă de rude mai presus de loialitatea faţă de Isus Cristos, obligându-L pe Isus să ocupe ultimul loc. Atunci când te afli într-un conflict de loialitate, ascultă-L întotdeauna pe Isus Cristos, oricât te-ar costa. Luca 9:61. Cel care spune “Doamne, Te voi urma, dar…” este omul gata de plecare, dar care nu pleacă niciodată. Acest om a avut una sau două rezerve. Chemarea clară a Lui Isus Cristos nu mai lasă loc unui “La revedere”, pentru că “La revedere”, în felul în care este adesea folosit, nu este creştin, ci păgân. O dată ce auzi chemarea lui Dumnezeu, du-te şi nu te mai opri.

Oswald CHAMBERS

Se merită

Se merită astăzi să fii ne-mplinit,
Să te simţi ca şi cum nu acasă,
Să te mângâie spinii în vale plângând,
Se merită astăzi să fii ne-mplinit
Simţind că un dor te apasă…

Se merită astăzi de soare să-nduri,
În pulberea vremii să dăinui,
Iar firea să fie brăzdată-n arsuri—
Se merită astăzi de soare să-nduri
Cu inima-ntinsă spre ceruri.

Se merită astăzi să plângi, să oftezi
Croindu-ţi un drum spre lumină,
Iar doru-n oglinda speranţei să-l vezi,
Se merită astăzi să plângi, să oftezi
Spre ţinta salvării deplină.

Chiar dacă ţi-i bobu-n pământ aruncat
Şi-l uzi doar cu lacrimi în sine—
Se merită, frate, să fii resemnat,
Ca bobul cel bun în pământ aruncat
Şi-odată să ieşi la lumină!

Mihai Ghidora 

O atitudine fără vină

“Dacă… îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta…”

Matei 5:23

Dacă, atunci când vii la altar, îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta – nu dacă cercetezi şi găseşti ceva printr-o sensibilitate bolnăvicioasă, ci “dacă îţi aduci aminte”, adică dacă Duhul Lui Dumnezeu aduce acest lucru în conştiinţa ta -, du-te întâi de “împacă-te cu fratele tău, apoi vino de adu-ţi darul”. Nu protesta niciodată împotriva sensibilităţii puternice a Duhului Lui Dumnezeu din ţine atunci când El te educă până în cele mai mici amănunte.

“Întâi împacă-te cu fratele tău…” Porunca Domnului nostru e simplă: “Intâi împacă-te”. Întoarce-te pe calea pe care ai venit, du-te pe drumul pe care ţi-l arată convingerea pe care ai primit-o la altar; atitudinea minţii şi a sufletului tău faţă de cel care are ceva împotriva ta să fie astfel, încât împăcarea să devină la fel de naturală ca şi respiraţia. Isus nu menţionează cealaltă persoană, El îţi spune: “du-te (tu)”. Drepturile tale nu sunt aduse în discuţie. Semnul caracteristic al unui sfânt este că el poate trece peste drepturile sale ca să asculte de Domnul Isus.

“Apoi vino şi adu-ţi darul.” Procesul este marcat cu claritate. Mai întâi spiritul eroic al sacrificiului de sine, apoi verificarea făcută de Duhul Sfânt şi oprirea în punctul unde suntem dovediţi vinovaţi. Urmează calea ascultării de cuvântul Lui Dumnezeu, care zideşte în noi o atitudine mentală şi o comportare fără vină faţă de cel cu care ne-am purtat greşit. Şi apoi vine aducerea darului nostru înaintea lui Dumnezeu cu bucurie, simplitate şi fără nici o piedică.

Oswald CHAMBERS