Apa vieții!

Lumea e însetată după ceva,
Ea caută implinerea prin pofta sa.
Chiar dacă bea apă, e tot însetată,
Căci nu vrea să bea apa adevărată.

Unii beau din belti și alții din râuri,
Unii de pe stâncă, alții din pârâuri.
Și după ce-au băut, le este tot sete…
Fac și mari eforturi, dar în zadar sunt toate.

Marea mulțime e tot însetată,
Ea caută și caută mereu, lucruri sau
persoane…
Ceva în lumea aceasta, ceva pentru alinare. .
Un leac sau ceva pentru vindecare.

O sorb, se îndoapă cu amărăciune…
Chiar dacă e murdară, ei beau fără încetare.
Nu stau puțin și să se întrebe:
Ceea ce eu beau oare nu e fiere?

Unii se opresc și chiar meditează,
Văzând în urma lor, o urmă murdară…
Dar își spun în minte, chiar dacă-i așa,
E plăcut, frumos, nu mă interesează…

Își continuă viața, poate și mai rău…
Gustă chiar din toate, neștiind că după,
Va urma amarul, și apoi necazul,
Și, la sfârșit, va veni și iadul…

Stau și mă gândesc câtă nepăsare!
Pentru cei ce știu că apa e murdară…
Și totuși ei nu vor ca să nu mai bea,
Merg tot înainte, urmând calea aceasta.

O cale care duce direct înspre abis!
Ceva întunecos, ceva fără sfârșit.
Un loc nu pentru oameni ci pentru îngerii
căzuți…
Acolo va ajunge omul, dacă n-acceptă „apa
vieții” care e Isus.

Există o apa a vieții? Există oare Isus?
Există oare? se întreabă unii…
Se întreabă și cei ce cred că este doar un mit,
Dar cred în continuare că a fost doar o
poveste.

Și o țin așa fără să facă vreo cercetare,
Fără să strige înspre ceruri, pentru salvare.
Căci în cer este „apa vieții”, acolo este Cel ce-
i viu,
Acolo este și iertarea ce ne-a dăruit-o
Dumnezeu prin Fiu!

El a sacrificat chiar pe propriul Fiu pentru
omenire,
A dat tot ce a avut mai scump, a murit pentru
tine.
A plătit tot ce tu nu puteai vreodată,
Pironind păcatul pe-o cruce înaltă.

Și tu stai așa, fără vreo acțiune?
Fără lacrimi amare? fără o prăbușire?
Fără închinare? fără implorare?
Cere-I astăzi milă și a Sa îndurare.

Cheamă-L pe Isus în viața ta,
Astăzi se mai poate, este șansa ta.
Nimic să nu te oprească, fugi la El acum,
Predă-ți viața în mână Lui.

El te va schimba într-o făptură nouă,
Va arunca haina ta murdară și îți va da una
nouă.
Albă și imaculată, în sânge sfânt spălată,
De însuși Isus, Cel cea fost răpus.

Și îți va spune să trăiești frumos,
Drept să fii în toate, sfânt cum El a fost!
Biblia te va îndruma spre Împărăție,
Spre Tatăl, spre Isus, spre cerul cel de sus.

Samuel Holbura 

Teologia trăită în viaţa de zi cu zi

“Umblaţi câtă vreme aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul.”loan 12:35

Ai grijă să pui în practică ceea ce ai văzul în momentele petrecute cu Dumnezeu pe munte. Dacă nu asculţi de lumină, ea se va transforma în întuneric. “Dacă lumina din tine este întuneric, cât de mare e întunericul acesta!” Din momentul în care abandonezi problema sfinţirii sau orice alt lucru asupra căruia te-a luminat Dumnezeu, viaţa ta spirituală începe să putrezească. Pune continuu adevărul în practică; pune-l în practică în orice domeniu, altfel chiar lumina pe care o ai se va dovedi a fi un blestem.

Persoana cu care este cel mai dificil de lucrat este cea care are satisfacţia îngâmfată a unei experienţe trecute la care poate face referire, dar pe care nu o aplică în viaţa de zi cu zi. Dacă spui că eşti sfinţit, arat-o. Experienţa trebuie să fie atât de reală, încât să se vadă în viaţa ta. Fereşte-te de orice credinţă care te face indulgent cu tine însuţi; ea este venită din iad, indiferent cât pare de frumoasă.

Teologia ta trebuie să se dovedească în relaţiile cotidiene cele mai obişnuite. “Dacă dreptatea voastră nu va întrece dreptatea cărturarilor şi a fariseilor…”, a spus Domnul nostru, adică trebuie să fii mai moral decât cea mai morală fiinţă pe care o cunoşti. Poate că ştii totul despre doctrina sfinţirii, dar o aplici tu în problemele practice ale vieţii? Fiecare detaliu al vieţii tale fizice, morale şi spirituale trebuie judecat după standardul Ispăşirii.

Oswald CHAMBERS