“Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?”Matei 7:9
Modelul de rugăciune pe care-l foloseşte Domnul nostru aici este acela al unui copil bun care cere un lucru bun. Noi vorbim despre rugăciune ca şi cum Dumnezeu ne-ar asculta indiferent în ce relaţie am fi cu El (vezi Matei 5:45). Nu spune niciodată că nu este voia lui Dumnezeu să-ţi dea ceea ce ai cerut, nu te retrage neputincios, ci descoperă motivul pentru care nu ai primit, cercetează-ţi viaţa. Ai tu o relaţie bună cu soţia ta, cu soţul tău, cu copiii tăi, cu colegii tăi? Eşti tu un “copil bun” în această privinţă? “O, Doamne, am fost iritat şi supărat, dar vreau binecuvântări spirituale.”
Nu le poţi avea, va trebui să fii fără ele până când vei ajunge la atitudinea de copil bun. Noi confundăm sfidarea cu devotamentul, controversa cu Dumnezeu cu predarea în mâna Lui. Nu vrem să privim lista. Ii cer eu lui Dumnezeu bani pentru un lucru pc care-l vreau, când eu refuz să-i plătesc cuiva datoria? Îi cer lui Dumnezeu libertate, în timp ce eu restrâng libertatea cuiva care depinde de mine? N-am iertat greşeala cuiva; n-am fost bun cu el. Nu am trăit ca un copil al lui Dumnezeu între rudele şi prietenii mei (vezi Matei 7:12).
Numai prin regenerare sunt un copil al lui Dumnezeu şi, în calitatea mea de copil al Lui, sunt bun numai în măsura în care umblu în lumină. La cei mai mulţi dintre noi rugăciunea se transformă într-o banalitate pioasă: este o chestiune legată de sentimente şi de comuniune mistică cu Dumnezeu. Pe plan spiritual suntem cu toţii buni să producem ceaţă. Dacă cercetăm lista, vom vedea foarte clar ce e greşit – o prietenie, o datorie, o manifestare nervoasă. Nu ne foloseşte la nimic să ne rugăm dacă nu trăim ca nişte copii ai lui Dumnezeu. Numai atunci, spune Isus, “cine cere capătă”.
Oswald CHAMBERS
Dumnezeu e în control 