Laudă Creatorului !

Psalmul 146
„Lăudaţi pe Domnul!
Laudă, suflete, pe Domnul!”

Când zăresc soarele cu plete de aur,
Ce împarte în jur lumină și lauri,
Sufletu-mi zvâcnește sub haina de tină;
-Slăvit să fii, Doamne, izvor de lumină!

Îngerii îî deschid încet a sa poartă,
El pornește zâmbind pe eterna roată,
De lumină e plin carul său de aur;
-Slăvit să fie în veci, al nostru Faur!

Împarte voios raza sa albă, caldă,
Și la praful umil, și la casa înaltă,
Ciocârlia se înalță, cântă în zori;
„-Există un mare și măreț Creator!”

Ridic și eu spre cer brațele de tină,
Căci și în ele e un strop de lumină,
Ce capătă aripi și se înalță mereu,
Vestind slava și lumina lui Dumnezeu!

Sufletu-mi tresare sub haina de tină,
Strigă;”Sunt un strop din Râul de lumină,
Părinte ceresc am eu, dincolo de nori;
Ce mare și măreț e al meu Creator!”

Floarea soarelui privește până târziu,
Luminătorul creat de Domnul cel Viu,
Mă simt și eu floare, din soiul „Păcătos”,
Îmi întorc capul după Soarele Cristos!

Laudă -L, soare, călător neobosit,
Laudă -L, mierlă, prin al tău scump ciripit,
Laudă-L pe Domnul, și tu, suflet al meu,
Laudă -L, căci El este Părintele tău!

Cu harfă din cascade, fluier de izvor,
Cântă natura „Ce mare Creator!”
În ciripit de păsări și parfum de crini,
Îți cânt un imn de slavă, Creator divin!

Arancutean Eliza 

Nu stingeţi Duhul!

„Nu stingeţi Duhul! ” 1 Tesaloniceni 5:19

Vocea Duhului este blândă ca zefirul, atât de blândă, încât. dacă nu trăieşti într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, n-o auzi niciodată. Atenţionările Duhului vin pe căile cele mai extraordinar de blânde şi dacă nu eşti destul de sensibil ca să detectezi vocea Lui, o vei stinge, iar viaţa ta spirituală va slăbi. Atenţionarea Lui vine întotdeauna ca ..un glas blând şi liniştit”, atât de gingaş încât numai un sfânt îl poate auzi.

Fereşte-te ca în mărturia ta personală să te uiţi mereu înapoi şi să spui: ..Odată, cu ani în urmă, am fost mântuit”. Dacă umbli în lumină, nu există privire înapoi; trecutul este transpus în minunea prezentă a părtăşiei cu Dumnezeu. Dacă te îndepărtezi de lumină, devii un creştin sentimental şi trăieşti din amintiri, iar mărturia ta capătă o notă aspră, rece. Fereşte-te să încerci să acoperi refuzul de a umbla în lumină în prezent apelând la experienţele trecute, când ai umblat în lumină. Ori de câte ori Duhul te atenţionează, opreşte-te şi pune lucrurile în ordine, altfel vei continua să-L întristezi fără să-ţi dai seama.

Să spunem că Dumnezeu te-a adus într-o criză şi aproape că ai trecut prin ea, dar nu până la capăt; El va aduce din nou criza aceea, dar ea nu va mai fi aşa de ascuţită cum a fost prima dată. Nu ÎI vei mai discerne pe Dumnezeu bine şi vei fi mai umilit că nu L-ai ascultat. Dacă întristezi Duhul în continuare, va veni un timp când criza nu se va mai putea repeta, căci L-ai întristat într-atâta, încât El S-a îndepărtat. Dar dacă treci prin criză, viaţa ta va fi un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu te ataşa niciodată de lucrurile care-L rănesc mereu pe Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să distrugă ceea ce trebuie să dispară.

Oswald CHAMBERS