Aș vrea să uit necazul

Vreau să uit necazul, tare-s întristat
Durerea-i prea mare, greu de suportat
Am fost în bucăți rupt, am fost sfâșiat
De ai mei amici, de al meu confrat.

L-am slujit pe Domnul, pe El l-am urmat
Totuși printre spini și lei am umblat.
M-au nenorocit, m-au desfigurat
Chip de om nu am, iar acum “mușcat”,

Sunt lăsat în groapă, sunt însângerat
Nimănui nu-i pasă, spun că-s vinovat.
Trăiesc Adevărul și drept m-am purtat…
Unii spun că-s șarpe de aceea-s călcat.

Așa-s frații astăzi, săvârșesc păcat
Fără frică luptă și n-au gând curat
Apăsând cu sete, zdrobesc neîncetat…
Cu dor de mărire s-au înconjurat.

Diotref acuma mult a mai luptat
Ca să fie primul și a realizat
Iar pe frații lui i-a îndepărtat.
Prin aranjamente toate le-a lucrat.

Chiar mai grele vorbe ei mi-au adresat
Spun că-s răzvrătitul cu Core-asemănat
C-am făcut răscoală, că-s nejudecat…
– Nu privesc în urmă ce răni au lăsat.

Oare-așa să fie ? Oare neîncetat
Vor călca pe oameni zicând c-au lucrat,
Cu gând sfânt și nobil, cu alin curat ?
Oare acesta-i rolul care li s-a dat ?

Au călcat Cuvântul care ne-a învățat
Să fim blânzi cu alți și far aluat
Cu inimi smerite, cu adevăr curat
Să lucrăm cu frică și scop nealterat.

O slăvit Isuse, scump și minunat !
Tu cunoști conștiința celor ce-au lucrat.
Știi că-i încărcată și cât s-au luptat
Să distrugă-un suflet ce nu i-a urmat…

Tată scump din ceruri, Tu ești minunat !
Nu le ține-n seamă ceea ce-au lucrat.
Doamne, cu-al Tău sânge multe ai spălat.
Spală-le păcatul ! Iartă-i neîncetat !

PETRU COMAN

Cunoasterea cailor Lui

“După ce a isprăvit de dat porunci la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni si să propovăduiască în cetăţile lor” Matei 11:1

El vine acolo de unde ne spune să plecăm. Dacă, atunci când Dumnezeu ţi-a spus “Pleacă!” tu ai rămas pe loc, deoarece erai foarte îngrijorat din cauza celor de acasă, prin aceasta i-ai lipsit pe ei de învăţărura şi de predicarea Lui Isus Cristos Însuşi. Când ai ascultat şi ai lăsat toate consecinţele în seama Lui Dumnezeu, Domnul a intrat in oraşul tău să-i înveţe pe oameni; cât timp nu ai vrut să asculţi, ai fost o piedică în calea Lui. Fii atent când începi să comentezi şi să pui ceea ce numeşti datoria ta în locul poruncii Domnului tău. “Ştiu că Dumnezeu mi-a spus să plec, dar datoria mea este aici”, înseamnă că nu crezi că Isus spune cu adevărat ceea ce spune.

El vorbeşte acolo unde ne spune să nu vorbim noi.

“Doamne…. să facem trei colibe...” (Luca 9:33).

Jucăm noi rolul de providenţă spirituală amatoare în viaţa altora Suntem noi aşa de gălăgioşi când îi învăţăm pe alţii, încât Dumnezeu nu se poate apropia de ei? Trebuie să învăţăm să ne ţinem gura închisă şi duhul treaz. Dumnezeu vrea să ne înveţe despre Fiul Său, El vrea să transforme timpul nostru de rugăciune în “munţi ai Transfigurării”, dar noi nu vrem să-L lăsăm. Când suntem siguri că Dumnezeu va lucra într-un anumit mod, El nu va mai lucra niciodată în acel mod.

El lucrează acolo unde nouă ne spune să aşteptăm.

Rămâneţi… până când .” (Luca 24:29).

Nădăjduieşte în Domnul şi El va lucra, dar nu aştepta cu o atitudine de îmbufnare spirituală pentru că nu vezi nici la un pas în faţa ta!

Suntem suficient de detaşaţi de istericalele noastre spirituale, încât să Îl aşteptăm pe Dumnezeu? A aştepta nu înseamnă a
sta cu braţele încrucişate, ci a învăţa să facem ceea ce ni se spune. Acestea sunt câteva aspecte ale căilor Lui pe care rareori le recunoaştem.

Oswald CHAMBERS