Ce privilegiu!

Ne-am bucurat că am putut privi
Cum ne zâmbește ceru-n zori de zi?
Ieșim prin parc, vedem copii la joacă;
Atâţia alţii nu mai pot s-o facă!

Putem să admirăm atâtea flori
În contopiri divine de culori
Și-n mângâierea vântului de vară
Să ne plimbăm desculţ pe drum de ţară…

Ne-ncearcă-un simţământ răscolitor
Când ascultăm cum cântă un izvor?
Sunt lucruri care par neînsemnate,
Dar Dumnezeu ne-a înzestrat cu toate!

Am reflectat cât suntem de iubiţi
De Bunul Dumnezeu și ocrotiţi,
Că poate fi iertată rătăcirea
Subordonând lui Dumnezeu gândirea?

Ce privilegiu e că ne-am trezit
Și mai avem atâtea de trăit…
Trăim, și asta-i binecuvântare;
Dar CUM trăim? -e marea întrebare!

Laura Minciună 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s