Siguranta izbavirii personale

“Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. “îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine.

De fapt, Isus ne spune: “Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate. Dacă vom căuta dreptatea, vom începe să cârtim şi să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii – “De ce să fiu tratat aşa?” Dacă suntem devotaţi lui Isus Cristos, n-avem nimic de-a face cu ceea ce ne iese în cale, fie că e vorba de ceva drept sau nedrept. Isus ne spune: “Tu continuă să faci ceea ce ţi-am spus să faci, iar Eu îţi voi păzi viaţa.

Dacă încerci să ţi-o păzeşti singur, te depărtezi de izbăvirea Mea.” Chiar şi cei mai devotaţi dintre noi devenim atei în această privinţă; nu-L credem pe Dumnezeu. Noi punem pe tron judecata noastră naturală şi apoi lipim pe ea numele lui Dumnezeu. Ne încredem în înţelepciunea noastră, în loc să ne încredem în Dumnezeu din toată inima.

Oswald CHAMBERS

Nu îți justifica păcatul!

Ciprian I. Bârsan

Unul dintre cele mai deranjante lucruri pentru mine este să văd oameni care încearcă să își justifice păcatul, căutând, culmea, suport biblic pentru el. Mai nou, se pare că Isus Hristos a fost de acord cu lgbt, doar că în ultimii aprox. 2000 de ani toți teologii au interpretat greșit Biblia.

Am vizionat recent pe facebook „Adevărul” un scurt fragment dintr-un interviu cu Emil Rengle, câștigătorul Românii au Talent 2018, care este bisexual. Nu știu dacă ați văzut acel video, dar se pare că Emil Rengle a primit undă verde de la un preot să trăiască așa. Să vă spun ce am observat eu din acel interviu:

1. Sexualitatea este o alegere. Emil Rengle spune că preotul (călugărul sihastru) i-a spus „tu ai ales asta”. Aici suntem de acord, el a ales asta, nu s-a născut așa.

2. Emil Rengle s-a rugat lui Dumnezeu : „nu mă lăsa să iubesc…

Vezi articolul original 295 de cuvinte mai mult

Când drumul ți-e spre Dumnezeu

Lovește cel rău
Lovește că poate,
Lovește familia,
Lovește în toate,
Îți lovește și gândul,
Lovește și trupul,
Și luptă întruna.
Răbdarea-i cât lumea
Să te dărâme,
Ca să poți spune,
Că nu există Dumnezeu.

Îți aduce încercarea
Mare cât marea,
Îți ia alinarea
Din sufletul tău,
Nu știe că tu,
Ești făcut dintr-un lut,
Ce Domnul a modelat
Cu mâna Lui sfântă,
Bunătate ți-a dat
Chiar de ai păcat,
El curățește
Cu sângele Său.

Lovește cel rău
Lovește să ajungă,
Cumva de-ar putea,
La inima ta.
Nu știe că ea,
E a lui Isus,
A făcut legământ
Cu Domnul de Sus.
Cât bate în piept
Dumnezeu e cu tine,
Bătând cu putere,
Și la rău și la bine.

Lovește cel rău
Și vrea să îți fure,
Speranța și viața
Să nu mai trăiești,
O viață cu Isus,
Să păcătuiești,
Să poată să-ți spună
Că nu ești nimic,
Să-ți vâre încet
Teama în piept,
Că ești un pierdut.

Lovește în copii
În ce ți-e mai drag,
Să poată să-ți ia,
Liniștea din prag,
Să îți dea durere
Fără putere,
Să alunge credința
Din sufletul tău,
Să poți să disperi,
Și să nu mai ceri,
Ajutor, de la Dumnezeu.

Nu știe cel rău
C-al tău Dumnezeu,
Ce a început va termina,
Întotdeauna se va făcea,
Voia Lui, orirce-ar fi,
Și în cer, și aici pe pământ.
Domnul e bun,
Domnul e Sfânt,
Gloria toată
Și Slava curată,
E a lui Dumnezeu,
A Duhului Sfânt,
Ce Domnul Isus
La trimis pe pământ,
Mângâietor până El va veni,
În slavă pe nori,
Cu Isus noi vom fi.

Aleluia Aleluia Aleluia!

Anișoara Sirbu 

Siguranţa izbăvirii personale

“Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. “îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine.

De fapt, Isus ne spune: “Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate. Dacă vom căuta dreptatea, vom începe să cârtim şi să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii – “De ce să fiu tratat aşa?” Dacă suntem devotaţi lui Isus Cristos, n-avem nimic de-a face cu ceea ce ne iese în cale, fie că e vorba de ceva drept sau nedrept. Isus ne spune: “Tu continuă să faci ceea ce ţi-am spus să faci, iar Eu îţi voi păzi viaţa.

Dacă încerci să ţi-o păzeşti singur, te depărtezi de izbăvirea Mea.” Chiar şi cei mai devotaţi dintre noi devenim atei în această privinţă; nu-L credem pe Dumnezeu. Noi punem pe tron judecata noastră naturală şi apoi lipim pe ea numele lui Dumnezeu. Ne încredem în înţelepciunea noastră, în loc să ne încredem în Dumnezeu din toată inima.

Oswald CHAMBERS

Iertat!

Ciprian I. Bârsan

Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! (Ps. 32:1)

Iertat!

Pe piatra de mormânt străveche dintr-un cimitir mic al unui sat din Franța nu este gravat niciun nume. Este doar un cuvânt: Iertat!

Cine se află acolo? Nimeni nu mai știe. Vârsta, proveniența, profesia sunt necunoscute. Dar ceva este sigur: iertat! Dumnezeu l-a iertat. – Oamenii l-au uitat de mult, dar Dumnezeu îl cunoaște.

Iertat! – aceasta înseamnă mai întâi că el a fost vinovat. El a dus o viață fără Dumnezeu, nu a întrebat de voia Lui și de aceea a meritat pedeapsa veșnică.

Iertat! – aceasta înseamnă mai departe: acest om a recunoscut că a fost un păcătos. El a venit la Dumnezeu și a recunoscut vina lui în fața lui Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a iertat toate păcatele pe baza jertfei lui Hristos și l-a salvat de la pierzarea veșnică.

Iertat! – aceasta…

Vezi articolul original 84 de cuvinte mai mult

S-A MERITAT

Ciprian I. Bârsan

Pentru Ioan Botezătorul pocăința a fost tare valoroasă. Toată viața a plătit pentru asta.

– Primul preț a fost prețul formării în pustie. Nu la filme la mall, nici la ștrand, nici în cluburi de noapte. Nu, el a fost format în singurătate, unde poți striga la Dumnezeu până te aude. Unde poți în liniște să asculți vocea lui Dumnezeu. Pustia te formează. Lacrimile și încercările te cresc, chiar daca pe moment te simți dărâmat. Acolo firea se zbate să supraviețuiască dar Duhul tresaltă de bucurie.

– Apoi, Ioan a plătit prețul slujirii fără interes. Nu boteza pe bandă rulantă pe oricine doar ca să aibă mega-church. NU. Te trimitea acasă cu foaia de cateheză până făceai fapte bune. Nu te boteza pentru o mână ridicată sau pentru o căsătorie în biserică. NU. El dorea calitate nu cantitate. Noi tare mult slujim cu interes. Punem leul la colectă să nu…

Vezi articolul original 456 de cuvinte mai mult

De ce te zbați atât de mult?

De ce te zbați atât de mult
În lumea-aceasta, fire?
Doar ştii că în al ei tumult
Nu afli fericire.

De ce te lupți si te trudeşti
Din zori şi până seară?
Căci tot neîmplinită eşti,
Purtând o grea povară.

De ce alergi la oameni, dar,
Cerşind a lor iubire?
Când vezi că te trădează iar;
Din nou dezamăgire…

De ce tot vrei să demonstrezi
Ce poți, ce ai? Nu-i bine.
Oricât te străduieşti, nu vezi?
Nu le pasă de tine.

Opreşte-te din goana ta,
Ridică-ți sus privirea,
Isus ți-întinde mâna Sa
Şi îți dă fericirea.

La Domnul linişte găseşti
Şi-o pace minunată,
Nimic din tot ce îți doreşti
Nu-ți va lipsi vreodată.

Putere, sănătate, har,
Curaj şi mângâiere,
O dragoste fără hotar,
Sens şi apreciere.

Lipeşte-ți inima de cer
Şi viața ta pustie
Va căpăta un alt aer:
Parfum de veşnicie.

Paula D 

A-ţi găsi personalitatea in focul întristării

“Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta?…Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!” Ioan 12:27-28

Ca sfânt, atitudinea mea faţă de întristare şi dificultăţi nu trebuie să fie aceea de a cere ca ele să fie îndepărtate, ci a cere ca, în mijlocul fiecărui foc al întristării, să-mi pot păstra personalitatea cu care m-a creat Dumnezeu. Domnul nostru S-a găsit pe Sine în focul întristării. El n-a fost scutit de acel ceas, ci ajutat să poată ieşi din acel ceas.

Noi spunem că n-ar trebui să existe întristare, dar există întristare şi trebuie să ne găsim pe noi înşine in flăcările ei. Dacă încercăm să scăpăm de întristare, dacă refuzăm să ţinem cont de ea, suntem nechibzuiţi, întristarea este una dintre cele mai mari realităţi ale vieţii; nu are nici un rost să spui că n-ar trebui să existe întristare. Păcatul, întristarea şi suferinţa există şi nu trebuie să spunem că Dumnezeu face o greşeală permiţându-le.Întristarea îndepărtează o mare parte din superficialitate, dar nu-l face întotdeauna pe om mai bun. Suferinţa ori îmi formează personalitatea, ori mi-o distruge. Nu îţi poţi găsi personalitatea când ai parte de succes, atunci îţi pierzi capul; nu îţi poţi găsi personalitaiea în monotonia vieţii cotidiene, atunci eşti plin de cârtire.

Singurul mod de a-ţi găsi personalitatea este în focul întristării. De ce trebuie să fie aşa, n-are importanţă, dar faptul că este aşa e adeverit atât de Scriptură, cât şi de experienţa umană. Întotdeauna poţi recunoaşte omul care a trecut prin focul întristării şi s-a găsit pe sine; eşti sigur că, la necaz, te poţi duce la el şi descoperi că are timp pentru tine. Dacă un om n-a trecut prin focul întristării, el poate fi dispreţuitor, n-are timp de tine. Dacă te găseşti pe tine în focul întristării, Dumnezeu te va face “hrană” pentru alţi oameni.

Oswald CHAMBERS

Rascumpararea timpului

Cum mai poţi să dai valoare
Unui timp care s-a dus
Dacă nu trăieşti în lume
Mână-n mână cu Isus? !

Biblia expres ne cere
Timpul să-l răscumpărăm
Căci în el e viitorul
Înspre care galopăm.

Orice zi e importantă
Dacă ne-o trăim frumos
Dând cuvântului valoare
Cum făcu Domnul Hristos.

Viaţa este limitată.
Dacă-o ducem cu folos
Cu o inimă-nţeleaptă
Vom fi una cu Hristos.

Noi avem o conştiinţă
Cu-adresă din Creator.
Dacă o păstrăm curată
Vom avea un viitor.

Uneori în înfrânare
Stă secretul vieţii sfinte.
Cumpătarea-i prima treaptă
Către-al Domnului Părinte.

Să ne cizelăm purtarea
Ca toţi oamenii-nţelepţi.
Domnul nostru grabnic vine.
Tu ia seama cum L-aştepţi!

Marea noastră misiune
Pentru oamenii de-afară
Mai constă şi în purtarea
Scumpă ca o piatră rară.

Fapta bună-i necesară
Dar cu dragoste în ea.
Să n-o faci pentru reclamă,
Ci doar când Isus o vrea.

A răscumpăra azi timpul
Asta-nseamnă să plăteşti
Preţul unui sacrificiu
Pentru slăvile cereşti.

Cum şi Mielul sus pe cruce
Pentru noi toţi a plătit
Să ne scoată din pierzare
La momentul potrivit.

Corneliu Livanu

Împacă-te cu ideea existenţei păcatului

“Acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.” Luca 22:53

Faptul că nu ne împăcăm cu ideea existenţei păcatului produce toate dezastrele din viaţă. Poţi vorbi despre virtuţile nobile ale naturii umane, dar există ceva în natura umană care va râde în faţa oricărui ideal pe care-l ai. Dacă refuzi să accepţi că în fiinţele umane există viciu şi egoism, că există ceva de-a dreptul duşmănos şi rău, atunci, când păcatul îţi va ataca viaţa, vei face compromis cu el şi vei spune că n-are rost să lupţi împotriva lui.

Ţii cont că acesta este ceasul şi puterea întunericului sau imaginea pe care o ai despre tine însuţi exclude păcatul? Te împaci cu ideea existenţei păcatului în relaţiile şi prieteniile tale pământeşti? Dacă nu, el te va prinde la primul colţ şi vei face compromis cu el. Dacă te împaci cu ideea că există păcat, vei sesiza imediat pericolul – “Da, văd ce-ar însemna aceasta”. Recunoaşterea păcatului nu distruge baza prieteniei, ci stabileşte o acceptare reciprocă a faptului că temelia vieţii este tragică.

Fereşte-te întotdeauna de o evaluare a vieţii care nu recunoaşte faptul că păcatul există! Isus Cristos nu S-a încrezut niciodată în natura umană, totuşi El n-a fost niciodată cinic, niciodată suspicios, deoarece S-a încrezut pe deplin în ceea ce putea face El pentru natura umană. Omul curat, nu cel inocent, este un om în siguranţă. Omul inocent nu este niciodată în siguranţă. Oamenii nu trebuie să încerce să fie inocenţi. Dumnezeu le cere ca ei să fie curaţi şi virtuoşi. Inocenţa este o caracteristică a copiilor. Este un lucru condamnabil ca omul să nu se împace cu ideca existenţei păcatului.

Oswald CHAMBERS