Iar plânge Cerul peste țară

Iar plânge Cerul peste țară,
Cu lacrimi mari în stropi de ploaie…
Înfrigurată primăvară,
Că omenia-i floare rară,
Ca un copil pierdut în gară…
Fă Doamne sfinte să răsară,
În noi a dragostei văpaie,
Să curgă harul în șuvoaie!

Sunt multe vijelii în țară,
Şi grindina ravagii face,
Nuiaua Domnului coboară,
Ne mustră iar, a câta oară? ? ?
Că necredința ne împresoară,
Purtăm a răului povară,
În patimi omenirea zace
Puțini vor har, puțini vor pace!

Și cum să nu fim judecați,
De Marele Judecător,
Când suntem zilnic mai stricați,
De tot ce-i sfânt înstrăinați,
La juguri rele înjugați… ?
Fă Doamne să fim luminați,
De Tine să ne fie dor,
Să fim al Tău salvat popor!

Teodor Groza

Increde-te mai întâi in Dumnezeu

„Isus nu Se încredea în ei…. pentru că ştia ce era în om.”

Ioan 2:24-25

Pune încrederea în Dumnezeu pe primul loc. Domnul nostru nu S-a încrezut în nici un om, însă El n-a fost niciodată suspicios, niciodată plin de amărăciune, niciodată disperat cu privire la vreun om, pentru că S-a încrezut mai întâi în Dumnezeu, S-a încrezut în mod absolut în ceea ce harul Lui Dumnezeu poate face pentru orice om. Dacă îmi pun încrederea mai întâi în fiinţele umane, voi ajunge dezamăgit de toţi; voi ajunge plin de amărăciune, pentru că am insistat ca omul să fie ceea ce nici un om n-a putut fi niciodată – absolut drept.

Pune nevoile Lui Dumnezeu pe primul loc. „Iată, vin să fac voia Ta. Dumnezeule” (Evrei 10:9). Ascultarea omului este faţă de ceea ce crede el că este o nevoie; ascultarea Domnului nostru a fost faţă de voia Tatălui Său. Strigătul de astăzi este: „Trebuie să facem ceva: păgânii mor fără Dumnezeu; trebuie să mergem şi să le spunem despre El.” Dar mai întâi trebuie să avem grijă ca nevoile lui Dumnezeu să se împlinească în noi înşine. Aşteptaţi până când. ” Scopul acestui Colegiu este să ne ajute să ne raportam corect la nevoile lui Dumnezeu. Când nevoile lui Dumnezeu în noi s-au împlinit, El ne va deschide calea pentru a împlini nevoile Lui în altă parte.

Pune-L pe Fiul Lui Dumnezeu pe primul loc. „Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.’ (Matei 18:5).Dumnezeu mi Se încredinţează mie, dăruindu-mi-Se sub formă de copilaş. El aşteaptă ca viaţa mea personală să fie un „Betleem”. Las eu ca viaţa mea naturală să fie transformată treptat de către viaţa Fiului lui Dumnezeu care locuieşte în mine? Scopul ultim al lui Dumnczeu este ­ca Fiul Său să Se poată manifesta în trupul meu muritor.

Oswald Chambers