Nu da înapoi

Motto: „”Cântați Domnului, voi cei iubiți de El, măriți prin laudele
voastre Numele Lui cel Sfânt!
Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată
viața: seara vine plânsul, iar dimineața veselia.””
Amin! Psalmul 30:4-5.

Nu da înapoi când suferința te lovește
Și așternutu-i ud de lacrimi și de plâns,
Că Dumnezeu, în suferință, te întărește
Și patul în care suferi va fi strâns.

Ridică-ți ochii, dar, spre zările senine
Și leapădă din suflet tot ce e amar,
Căci plânsul poate înnopta cu tine
Dar, dimineața vine bucuria iar.

Dacă ai ajuns în noaptea încercării,
Întărește-ți inima și fii încrezător;
Iar drumul tău prin vale dă-l uitării
Că tot ce vine după, înseamnă viitor.

Îmbărbătează-ți inima, cugetul și ființa,
Și nădejdea mântuirii s-o porți în gând…
Credincios e Cel ce a făcut făgăduința
Și-L vom vedea venind pe nori, curând.

Acum, așteaptă ca recolta să se coacă,
Dar vremea strângerii recoltei va veni –
Doar câteva apusuri încă, să mai treacă
Și noi vom fi cu El pe plaiuri de vecii.

Acum ai fruntea de grijuri frământată –
Necazul zilei, mai tare o încrețește;
Curând, când vine El, va fi încununată
Cu cununa slavei, ce nu se veștejește.

Acum, necazuri și dureri vor mai veni –
Le știm, că-n viață multe am avut;
Curând, cu bucurii nespuse vom privi
La truda anilor care-au trecut.

Istovitoarea trudă nu poate să supună
Omul rugăciunii – urmaș a lui Hristos –
Că rugăciunea împrăștie norii de furtună
Ridicându-se spre cer ca un prinos.

Iar Dumnezeu din cer privește cu plăcere
La cei ce sunt statornici în credință;
Aceștia vor umbla din putere în putere
Și vor păși din biruință în biruință.

Deci, nu te îngrijora că seara vine plânsul
Când știi că dimineața  vine veselia!
Recolta-i coaptă, curând începe strânsul
Și tot ce va fi strâns, va umple Împărăția!

Ioan Vasiu

Reclame

Înălţarea Lui şi unirea noastră cu El

„Pe când îi binecuvânta, S-a desparţit de ei și a fost înălțat la cer.”

Luca 24:51

Noi nu avem nici o experienţă in viaţa noastră care să corespunda evenimentelor din viaţa Domnului Isus de după Transfigurarea Lui. Din acel moment viaţa Domnului nostru a fost o viaţă de mijlocire. Până în momentul Transfigurării El a afişat viaţa normală, desăvârşita a unui om; de la Transfigurare încolo – Ghetsimani, Crucea, Învierea – totul este neobişnuit pentru noi.

Crucea Lui este uşa prin care fiecare om poate intra în viaţa lui Dumnezeu: prin învierea Sa El are dreptul să dea viaţa veşnică oricărui om şi, prin înălţarea Sa, Domnul nostru a intrat în cer şi a lăsat uşa deschisă pentru omenire.

Pe Muntele înălţării, Transfigurarea Lui a fost încheiată. Daca Isus S-ar fi înălţat la cer direct de pe Muntele Transfigurării, S-ar fi dus singur. El n-ar fi fost pentru noi altceva decât o Fiinţă glorioasă. Dar El a întors spatele gloriei şi a coborât de pe munte pentru a Se identifica cu omenirea căzută.

Înălţarea este împlinirea Transfigurării. Domnul nostru S-a întors în gloria Lui de la început; dar El nu S-a întors doar ca Fiu al lui Dumnezeu; S-a întors la Dumnezeu atât ca Fiu al Omului, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum oricine are acces liber direct Ia tronul lui Dumnezeu prin înălţarea Fiului Omului.

Ca Fiu al Omului, Isus Cristos Şi-a limitat în mod deliberat omnipotenţa, omniprezenţa şi omniscienţa, dar acum acestea sunt ale Lui în toată puterea. Ca Fiu al Omului. Isus Cristos are acum toată puterea Ia tronul lui Dumnezeu El este Regele regilor şi Domnul domnilor din ziua înălţării Sale şi până acum.

Oswald Chambers