Măcar ca rob…

O, Domnul meu, te-am întristat
Şi ştiu că nu mereu Te-am onorat…
Iar azi, acum, m-am prăbuşit
La sfintele-Ți picioare hohotind
De plâns. De ce altceva  aş putea?
Privesc în urmă la viața mea…
Vrednic nu sunt de haina ce mi-ai dat-o să o port…
Talanții de la Tine zac pe la Acan, sub cort…
Cu alte cele, în noroaie îngropați…
De mult deja, mult prea de mult acol’ uitați… .
Uitat de toți sub cerul sumbru am rămas
Înțepenit, fără tăria de-a mai face vreun alt pas. .
Arcaşii m-au ajuns şi iarăşi cu furie m-au lovit…
Mă-ntreb mâhnit: oare şi El m-a părăsit?
Oare şi Tu? Aş merita-o, da, atât de bine-o ştiu…
Nu mai sunt vrednic să îmbrac haina de fiu… .
Dar. . Doamne… . mă adu şi mă primeşte-n casa ta măcar ca rob! …
Averea ce-mi dăduseşi e acum toată un ciob…
Afară însă este frig… se-aud venind iarăşi arcaşi din depărtãri…
Şi râd hienele tot mai pe-aproape, tot mai amenințător…
În noaptea rece şuieră un aspru vânt, ca de mormânt!
Mă ia cu Tine şi mă trece peste el, zburând! …
Ce bine e în casa Ta, o ştiu prea bine!
Afară-n jurul meu sunt doar ruine!
Mă iartă, Domnul meu şi-adu-mă-n casa ta, ‘napoi… .
Doresc seninul, pacea, nu săgeți în noapte, frică, frig sau vijelii şi ploi…

Emanuel Hasan

Obiceiul de a fi la înălţimea situaţiei

„Ca sa pricepeți care este nădejdea chemării Lui.”

Efeseni 1:18

Aminteşte-ţi că ai fost mântuit pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se poată manifesta în carnea ta muritoare. Foloseşte întreaga energie pe care o ai pentru a împlini alegerea ta – aceea de a fi copil al lui Dumnezeu; Fi întotdeauna la înălţimea situaţiei.

Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta; trebuie să pui în practică ceea ce a lucrat Dumnezeu înlăuntrul tău. Pui tu aceasta în practică cu limba ta, cu creierul tău şi cu nervii tăi? Dacă ai rămas acelaşi supărăcios mizerabil, hotărât să mergi pe propria ta cale, atunci este o minciună să spui că Dumnezeu te-a mântuit Şi te-a sfinţit.

Dumnezeu este Marele Creator, El permite dificultăţilor să vină în viaţa ta pentru a vedea dacă poţi trece cum trebuie peste ele – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid”. Dumnezeu nu te va scuti niciodată de cerinţele pe care le presupune calitatea de fiu sau fiică a Lui. Petru spune: ,.Nu vă miraţi de încercarea de foc care este în mijlocul vostru”. Fii la înălţimea situaţiei; la ce-ţi cere încercarea. Nu contează cât te doare, atât timp cât aceasta Ii dă lui Dumnezeu ocazia să Se manifeste în carnea ta muritoare

Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească în noi văicăreli, ci să ne găsească plini de curaj şi vigoare spirituale, gata să facem faţă oricărui lucru pe care El îl aduce în viaţa noastră. Noi trebuie să ne antrenăm cu scopul ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în carnea noastră muritoare.

Dumnezeu nu are muzee. Singura ţintă a vieţii este aceea ca Fiul lui Dumnezeu să se poată manifesta; orice tendinţă de a-I dicta lui Dumnezeu trebuie să dispară. Domnul nostru nu I-a dictat niciodată Tatălui Său; nici noi nu suntem aici ca să-I dictăm Iui Dumnezeu, ci suntem aici ca să ne supunem voii Lui, pentru ca să poată lucra prin noi ceea ce vrea El. Când vom înţelege acest lucru. El ne va face pâine frântă şi vin turnat pentru a-i hrăni pe alţii.

Oswald Chambers