Isus potolește furtuna

Isus potolește furtuna
Și vântul și valul ce spumegă întruna.
Când norii se-adună, când fulgerul tună,
Isus este gata în ajutor să vină.

Ca-n noaptea întunecată și târzie,
Când peste învolburata apelor mânie
Suflând năprasnic uraganul,
S-a arătat Isus Nazarineanul.

Ucenicii cu frică și mirare,
Înspăimântați de-aceea arătare
Stăteau nedumeriți privind pe Învățătorul
Ce înainta pe mare înfruntând tot valul.

Și-n fața Lui supuse de minune,
Se domoleau furtunile nebune
Primind supuse sfânta Lui mustrare
Și firea-ntreagă avea o înviorare.

Salva corabia prinsă în vâltoare,
Din nou pe linia plutitoare,
Lin păsările-și continuau zborul,
Pescarii veseli priveau malul.

Și-n timp ce fața-i zâmbitoare
Trezea în inimi sfântă înviorare,
Era învăluită-n sfântă aureolă,
Albastra cerului cupolă.

Cu mii de stele luminând decorul,
Venea pe ape chiar Mântuitorul,
Se apropia mai tare, tot mai tare,
Aducând cu sine liniște pe mare.

Sunt marinar firav al vremii noastre,
Sătul de vifor și dezastre,
Mi-e vasul slab și aplecat catargul,
Dar sufletu-mi dorește largul.

Te rog dă-mi biruință-n încercare.
Tu cel ce ești bogat în îndurare
Vei întări prin Duhul o credință tare
În bietul suflet chinuit de îngrijorare.

Când negura-ți stăruie-n cale
Făcându-te plin de îngrijorare,
Isus potolește tot valul,
Fii tare încrezător în Domnul.

Tu mergi înainte, plutește pe ape,
Că Domnul putut-a să scape
Poporul Israel de oștirea păgână,
Trecându-l prin apă.

Când val de necaz
Coboară-n talaz
Și parcă acoperă totul,
Tu cheamă în ajutor pe Domnul.

Căci pe mare și uscat,
Cât ai merge-n lung și-n lat
Nu e vifor sau furtună,
Nu e val să se opună,

Celui ce-a creat pământul,
Meșterul, Preasfântul,
Celui care-a pus hotare
Apelor din mare.
El era Cuvântul.

Când val de-ncercare
Se-nalță din mare
Tu stai liniștit,
Salvarea-i prin harul slăvit.

Când gându-i bătut de vânt și furtună
Și valuri de pofte se-nalță, se adună,
Cu Isus, prin Isus, prin credință,
Se spulberă toate și mergi înainte spre biruință.

Că Isus potolește și marea,
Dar vrea ca să-ți schimbe și starea,
Să poți înțelege-n lumină
Că-i gata, e aproape să vină.

Când valul se-nfoaie și rupe bucăți
Din scutul credinței ce tu îl arăți,
Atunci tu ai nevoie, să nu cazi răpus,
De scutul cel tare ce este Isus.

Furtuna se-ntinde pe marea vieții
Și-nvăluie-n groază întunericul nopții.
Și negură-i totul, Iar frica-i imboldul
Ce biruie în grabă… omul.

Dar cei ce trăiesc prin Hristos în lumină
Nu se-nspăimântă când vine-o furtună,
Ei știu că și acuma și oricând în Isus,
Furtuna și valul oricât e de mare… e-nvins.

Spre Tine rugă îndreptăm și dorul
Cel ce închizi în adâncimi vulcanul
Și întinzându-ți mâinile amândouă
Spui lumilor cuvântul: Pace vouă.

Ajută-ne ca să plutim și noi
Pe ape prin credință,
Să nu ne oprească vreun șuvoi
Și să ajungem la biruință.

Tecar Augustin 

Reclame

Un gând despre &8222;Isus potolește furtuna&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s