V O R B E

Ciprian I. Bârsan

Experiența de pe vârful muntelui

Una dintre cele faimoase experienţe spirituale este cea a rev. Martin Luther King, Jr. A vorbit despre ea în profeticul discurs din Memphis, Tennessee, în data de 3 aprilie 1968. Acel discurs a fost ultimul ţinut de el, viaţa fiindu-i curmată doar câteva ore mai târziu de un glonţ. Discursul se încheia astfel: „Ei bine, nu ştiu ce se va întâmpla mai departe. Ne aşteaptă zile grele. Dar nu aceasta mă interesează pe mine acum. Pentru că am fost pe vârful muntelui. Şi nu mă mai interesează altceva. Ca oricine altcineva, mi-aş dori o viaţă lungă. Longevitatea are valoarea ei. Dar nu aceasta mă interesează acum. Doresc doar să fac voia lui Dumnezeu. Iar El mi-a permis să ajung în vârful muntelui. Şi am privit în zare. Am văzut ţara făgăduinţei…”

Vă puteţi imagina ce s-ar fi ales de adepţii lui Martin Luther King şi…

Vezi articolul original 106 cuvinte mai mult

Isus potolește furtuna

Isus potolește furtuna
Și vântul și valul ce spumegă întruna.
Când norii se-adună, când fulgerul tună,
Isus este gata în ajutor să vină.

Ca-n noaptea întunecată și târzie,
Când peste învolburata apelor mânie
Suflând năprasnic uraganul,
S-a arătat Isus Nazarineanul.

Ucenicii cu frică și mirare,
Înspăimântați de-aceea arătare
Stăteau nedumeriți privind pe Învățătorul
Ce înainta pe mare înfruntând tot valul.

Și-n fața Lui supuse de minune,
Se domoleau furtunile nebune
Primind supuse sfânta Lui mustrare
Și firea-ntreagă avea o înviorare.

Salva corabia prinsă în vâltoare,
Din nou pe linia plutitoare,
Lin păsările-și continuau zborul,
Pescarii veseli priveau malul.

Și-n timp ce fața-i zâmbitoare
Trezea în inimi sfântă înviorare,
Era învăluită-n sfântă aureolă,
Albastra cerului cupolă.

Cu mii de stele luminând decorul,
Venea pe ape chiar Mântuitorul,
Se apropia mai tare, tot mai tare,
Aducând cu sine liniște pe mare.

Sunt marinar firav al vremii noastre,
Sătul de vifor și dezastre,
Mi-e vasul slab și aplecat catargul,
Dar sufletu-mi dorește largul.

Te rog dă-mi biruință-n încercare.
Tu cel ce ești bogat în îndurare
Vei întări prin Duhul o credință tare
În bietul suflet chinuit de îngrijorare.

Când negura-ți stăruie-n cale
Făcându-te plin de îngrijorare,
Isus potolește tot valul,
Fii tare încrezător în Domnul.

Tu mergi înainte, plutește pe ape,
Că Domnul putut-a să scape
Poporul Israel de oștirea păgână,
Trecându-l prin apă.

Când val de necaz
Coboară-n talaz
Și parcă acoperă totul,
Tu cheamă în ajutor pe Domnul.

Căci pe mare și uscat,
Cât ai merge-n lung și-n lat
Nu e vifor sau furtună,
Nu e val să se opună,

Celui ce-a creat pământul,
Meșterul, Preasfântul,
Celui care-a pus hotare
Apelor din mare.
El era Cuvântul.

Când val de-ncercare
Se-nalță din mare
Tu stai liniștit,
Salvarea-i prin harul slăvit.

Când gându-i bătut de vânt și furtună
Și valuri de pofte se-nalță, se adună,
Cu Isus, prin Isus, prin credință,
Se spulberă toate și mergi înainte spre biruință.

Că Isus potolește și marea,
Dar vrea ca să-ți schimbe și starea,
Să poți înțelege-n lumină
Că-i gata, e aproape să vină.

Când valul se-nfoaie și rupe bucăți
Din scutul credinței ce tu îl arăți,
Atunci tu ai nevoie, să nu cazi răpus,
De scutul cel tare ce este Isus.

Furtuna se-ntinde pe marea vieții
Și-nvăluie-n groază întunericul nopții.
Și negură-i totul, Iar frica-i imboldul
Ce biruie în grabă… omul.

Dar cei ce trăiesc prin Hristos în lumină
Nu se-nspăimântă când vine-o furtună,
Ei știu că și acuma și oricând în Isus,
Furtuna și valul oricât e de mare… e-nvins.

Spre Tine rugă îndreptăm și dorul
Cel ce închizi în adâncimi vulcanul
Și întinzându-ți mâinile amândouă
Spui lumilor cuvântul: Pace vouă.

Ajută-ne ca să plutim și noi
Pe ape prin credință,
Să nu ne oprească vreun șuvoi
Și să ajungem la biruință.

Tecar Augustin 

Obiceiul de a te bucura de lucruri neplăcute

„Pentru ca şi viaţa Lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.”

2 Corinteni 4:10

Trebuie să ne formăm obiceiuri care să arate ce a făcut harul lui Dumnezeu în noi. Nu este vorba doar de a fi salvaţi de iad, ci de a fi salvaţi pentru a arăta viaţa Fiului lui Dumnezeu în trupul nostru muritor, iar lucrurile neplăcute sunt cele care vor demonstra dacă arătăm sau nu în noi viaţa Lui. Manifest eu bunătatea fundamentală a Fiului lui Dumnezeu sau iritarea fundamentală a eului meu?

Singurul fapt care va face să mă pot bucura de lucrurile neplăcute este dorinţa puternică de a lăsa ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste în mine. Indiferent cât de neplăcut ar fi un lucru, dacă spun: „Doamne, îmi face plăcere să Te ascult în această problemă”, imediat Fiul Lui Dumnezeu va ocupa locul de frunte, iar în viaţa mea umană se va manifesta ceea ce-L slăveşte pe Isus. Nu trebuie să existe nici o controversă. In momentul când asculţi de lumină, Fiul lui Dumnezeu se arată prin tine în acea situaţie; dar dacă te împotriveşti, Îl întristezi pe Duhul Său.

Trebuie să te menţii într-o stare bună pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste prin tine; nu te poţi menţine într-o stare bună daca laşi loc autocompătimirii. Împrejurările în care ne aflăm sunt mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a arăta extraordinara desăvârşire şi puritate a Fiului Său.

Descoperirea unui nou mod de manifestare a Fiului lui Dumnezeu trebuie să ne facă inima să bată mai puternic. Una este să alegi un lucru neplăcut şi alta este să ajungi într-o situaţie neplăcută prin voia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te-a pus acolo, El îţi este de-ajuns pentru a-ţi împlini toate nevoile. Păstrează-ţi sufletul pregătit să manifeste viaţa Fiului lui Dumnezeu. Nu trăi niciodată din amintirea experienţelor trecute; îngăduie Cuvântului lui Dumnezeu să fie întotdeauna viu şi activ în tine.

Oswald Chambers