Preotul și cinci creștini au fost uciși în această dimineață în Burkina Faso

Ciprian I. Bârsan

Preotul și cinci creștini au fost uciși în această dimineață într-o biserică din Burkina Faso, comunitatea creștină a fost atacată în timpul slujbei de duminică de un grup de 30 de bărbați înarmați, conform Radio France Internationale.

Slujba tocmai începuse când grupul a înconjurat biserica pe motociclete și a deschis focul. Primarul Ousmane Zongo a povestit cum „au început să tragă în timp ce comunitatea încerca să fugă,… au ars biserica, apoi câteva magazine și un mic restaurant, înainte de a merge la spital unde au incendiat un autovehicul”. Tot orașul a fost cuprins de panică.

Este prima dată când orașul a fost atacat și nimeni nu se aștepta la un asemenea atac, povestește un alt locuitor. „Oamenilor le este frică să iasă din casă, acum este practic un oraș fantomatic.”

Creștinii din Burkina Faso sunt victimele atacurilor unor grupuri extremiste islamice, un alt atac soldat cu cinci morți având loc săptămâna trecută. Burkina Faso era considerată până de curând…

Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult

E-aproape-a Domnului venire

Mai e puțin din noapte,
Veni-va dimineața.
De-auzi a Duhului Sfânt șoapte
Îți cercetezi viața.

Să vezi putea-vei oare
Să-ntâmpini pe Mesia
Când s-auzi strigare
Și când va fi venirea.

Că trebuie s-ajungem
S-avem o siguranță,
Să știm, să ne cunoaștem
Propria viață.

Și de mai avem multe
De îndreptat pe cale,
Să n-ațipim o clipă
În somn de nepăsare.

Mai e puțin din greul
Ce trebuie să-nduri,
Veni-va-n curând Domnul
Să-și ia de-aici pe-ai Lui.

Veni-va cu răsplata,
S-o dea la cei smeriți.
Veni-va cu cununa
S-o dea l-ai Săi iubiți.

Veni-va cu dreptatea
Să judece pământul
Și vai va fi atuncea,
De-ți calci azi legământul.

Nu-s veșnici norii care
Întunecă orizontul,
Că mai presus de toate
Atotstăpân e Domnul.

Nu veșnică-i durerea
Și geamăt pe pământ,
Veni-va-mpărăția
Domnului cel sfânt.

E-aproape să răsară
Soarele Slăvit.
N-aș vrea să fiu afară
Ci-aș vrea să fiu primit

Împreună cu-aleasa
Și scumpa Lui mireasă
Când El va-ncepe nunta
În slava glorioasă.

Da, pentru această mare
Și eternă fericire
Mă lupt aici cu mine
Mă lupt cu bucurie.

E mare uriașul
Ce trebuie să-nving,
Dar Domnu-mi dă prin Duhul
Putere să-l resping.

Că nu am nici o luptă
Venită dinafară
Mai mare decât lupta
Cu-a firii mele fiară.

Da-mi pun nădejdea-n Domnul
Și-L rog să mă ajute,
Să pot învinge totul
Ce îmi mai stă-nainte.

Tecar Augustin 

Obiceiul de a avea o conştiinţă bună

…o conştiință fără vină față de Dumnezeu şi față de oameni.

Fapte 24:16

Poruncile lui Dumnezeu suni date vieţii Fiului Său din noi; prin urmare, pentru natura umană în care a luat chip Fiul Său, poruncile Sale sunt dificile, dar, îndată ce ascultăm, ele devin extrem de uşoare.Conştiinţa este acea facultate din mine care se raportează la cel mai înalt standard pe care-l cunosc şi-mi spune ce anume trebuie să fac potrivit acelui standard. Ea este ochiul sufletului, privind ori la Dumnezeu, ori la ceea ce ea consideră a fi standardul cel mai înalt. De aceea, conştiinţa vorbeşte diferit în diferiţi oameni. Dacă eu am obiceiul să stau mereu în faţa lui Dumnezeu, conştiinţa îmi va prezenta întotdeauna legea perfectă a lui Dumnezeu şi-mi va arăta ce trebuie să fac. Întrebarea este: voi asculta eu? Trebuie să fac un efort ca să-mi păstrez conştiinţa atât de sensibilă, încât să umblu fără să greşesc. Ar trebui să trăiesc într-o armonie perfectă cu Fiul lui Dumnezeu, astfel încât, în orice împrejurare, duhul minţii mele să fie reînnoit şi să descopăr imediat „care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită”.

Dumnezeu ne educă întotdeauna până în cele mai mici detalii. Este urechea mea atât de sensibilă, încât să audă şi cea mai înceată şoaptă a Duhului ca să ştiu ce trebuie să fac? „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.” El nu vine cu o voce ca a tunetului; vocea Lui este atât de blândă, încât poate trece uşor neobservată. Singurul lucru care ne păstrează conştiinţa sensibilă la glasul Lui este deprinderea de a fi mereu deschişi înlăuntrul nostru faţă de Dumnezeu. Atunci când apare vreo dispută, curm-o rezolvi? . Nu te întreba: „De ce să nu fac asta?” Ai pornit într-o direcţie greşită. Nu este posibilă nici o discuţie în contradictoriu atunci când vorbeşte conştiinţa. Dacă laşi ca vreun lucru să întunece comuniunea ta interioară cu Dumnezeu, faci asta spre pierzarea ta. Renunţă la acel lucru, oricare ar fi el, şi ai grijă să-ţi păstrezi vederea lăuntrică clară.

Oswald Chambers