Să fii sărac nu este o rușine

Să fii sărac nu este o rușine,
Rușine-i dacă ești un necinstit…
Dar de ești drept, om harnic și de bine,
Ești mai bogat ca mulți bogați din lume,
Mai înțelept și chiar mai fericit.

Să fii bărbat nu este o rușine,
Rușine-i să îți negi identitatea…
Ce-ai fost creat, fii astăzi, dar și mâine,
Chiar dacă moda poate altfel spune,
Respectă adevărul, păstrează-ți demnitatea.

Să fii femeie nu este o rușine,
Rușine-i de te crezi cumva bărbat…
Frumoasă e femeia ce de Scripturi se ține,
Ce-și înțelege bine menirea ei în lume,
Păstrând și gingășia și sufletul curat.

Să fii un familist nu este o rușine,
Rușine-i să trăiești în duhul de curvie…
Căsătoria-i sfântă și de la Domnul vine,
Ea împlinește planuri mărețe și divine,
Cu consecințe până-n veșnicie.

Să nu le știi pe toate nu este o rușine,
Rușine-i să pretinzi mereu că tu le știi…
Să fii orgolios și poate plin de sine,
Mândria să-ți grăbească căderea în ruine,
Să seceri putrezirea nefastelor urgii.

Să fii creștin nu este o rușine,
Rușine-i să trăiești ca un păgân…
Să nu mai înțelegi deloc ce este bine,
Să fii un înrobit al hoardelor străine,
Acolo unde răul pretinde-a fi stăpân.

Să fii om bun nu este o rușine…
Rușine-i să fii rău și nemilos,
Să nu păstrezi valorile creștine,
Să nu îți porți cu cinste al tău nume,
Să nu asculți porunca lui Hristos.

Dar fii te rog frumos tu omul înțelept,
Să nu umezi în viață modelele meschine,
Urmează-L pe Isus pe drumul strâmt și drept,
În lupta cu păcatul învață să ții piept…
În ziua judecății să nu-ți fie rușine!

Teodor Groza

Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii

„Adăugaţi la… dragostea frăţească, iubirea.”

2 Petru 1:5,7, Bucureşti 2001

Pentru cei mai mulţi dintre noi dragostea este ceva nedefinit; nu știm ce înseamnă ea. Dragostea înseamnă a prefera o persoană in locul alteia, iar, din punct de vedere spiritual, Isus ne cere să-L preferam pe EI (vezi Luca 14:26). Când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, este uşor ca Isus Cristos să fie pe primul loc, dar apoi trebuie să punem în practică aceste lucruri despre care vorbeşte Petru.Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să arunce afară din viaţa mea falsitatea şi atitudinea pioasă.

Duhul Sfânt îmi arată că Dumnezeu m-a iubit nu pentru că sunt vrednic de iubit, ci deoarece este în natura Lui să facă acest lucru. „.Acum, îmi spune El,arată aceeaşi dragoste altora” – Iubeşte aşa cum te-am iubit Eu”. „Voi aduce in jurul tău oameni pe care nu-i poţi respecta, dar trebuie să le arăţi dragostea Mea, aşa cum ţi-am arătat-o şi Eu ţie”. Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii. Unii au încercat să facă asta, dar au obosit repede.„Domnul are îndelungă răbdare…” Să privesc înlăuntrul meu ca să văd cum a lucrul El cu mine. Faptul că ştiu că Dumnezeu m-a iubit dincolo de orice limită, în ciuda păcatului, a josniciei, a egoismului şi a răutăţii mele, mă obligă să merg in lume şi să-i iubesc pe alţii in acelaşi fel.

Dragostea lui Dumnezeu faţă de mine este inepuizabilă şi eu trebuie să-i iubesc pe alţii de pe terenul dragostei lui Dumnezeu pentru mine. Creşterea în har se opreşte în momentul când îmi ies din fire. Îmi ies din fire pentru că trebuie să trăiesc alături de o persoană dificilă. Să mă gândesc cât de respingător am fost eu pentru Dumnezeu! Sunt eu gata să mă identific atât de mult cu Domnul Isus, încât viaţa şi bunătatea Lui să se reverse prin mine tot timpul? Nici dragostea naturală şi nici dragostea divină nu rămân dacă nu sunt cultivate. Dragostea este spontană, dar trebuie menţinută prin disciplină.

Oswald Chambers