Când lipsește omenia…

Când lipsește omenia,
Omul de orice-i în stare;
Îi lipsește bucuria,
E-ngâmfat, se crede mare.

Omul cel neomenos,
Este plin de răutate;
Nu se teme de Hristos,
Se crede perfect în toate.

Are voie să comită
Tot ce vrea și ce dorește,
Poate orișice să zică,
Și de rău, pe toți vorbește.

Numai el este perfect
Și bine le face toate,
Se vede bun și corect,
E convins că totul poate.

Despre el, doar bine crede,
Pe alții-i nesocotește…
Mai grozav și bun se vede
De sus, pe toți îi privește.

Se pretinde că-i deștept,
Vrea sa fie ascultat.
E convins că-i înțelept,
Că-i grozav și talentat.

Orice îl interesează
Și se crede-ndreptățit;
Toate el le dirijează
Și vrea să fie iubit.

De acei din jurul său
Se vede divinizat,
Nu-i pasă de Dumnezeu,
N-are de ce fi iertat.

Fiindcă el păcate n-are,
Căci se crede bun și drept,
În credință este tare
Și este cel mai corect.

Aceasta e părea lui,
Că ar fi apreciat,
Că-i pe calea Domnului,
Și de toate e iertat.

Domnul îl va răsplăti
Fiindcă a fost devotat;
La Ceruri îl va sui
Si-acol’ va fi onorat…

Dar, amar se păcălește
Căci de nu se v-a-ndrepta,
Domnul îl nesocotește
Jos, în foc va rămânea.

Florența Sărmășan 

Ia iniţiativa

„Adăugaţi la credinţa voastră fapta… ” („Echipați-vă credința cu hotărâre”)

2 Petru 1:5

„Adăugaţi” arată că noi avem de făcut ceva. Suntem în pericol să uităm că noi nu putem face ceea ce face Dumnezeu şi că Dumnezeu va face ceea ce putem face noi. Noi nu ne putem mântui sau sfinți; Dumnezeu face aceasta; dar Dumnezeu nu ne va da obiceiuri bune, nu ne va da un caracter bun, nu ne va forţa să umblăm drept. Noi înşine trebuie să facem toate acestea, Trebuie să punem în practică mântuirea pe care Dumnezeu a realizat-o înlăuntrul nostru. „Adăugaţi” înseamnă să ne formăm obiceiul de a face anumite lucruri: începutul este întotdeauna dificil.

A lua iniţiativa înseamnă a face începutul, a te instrui în calea pe care trebuie să mergi. Fereşte-te de tendinţa de a întreba care este drumul bun, atunci când îl ştii cât se poate de bine. Ia iniţiativa, nu mai ezita şi fă primul pas. Fii hotărât când îţi vorbeşte Dumnezeu şi acţionează imediat in credinţă, făcând ceea ce ţi-a spus El. Nu reveni niciodată asupra deciziilor luate. Dacă eziţi atunci când Dumnezeu îţi spune să faci lucru, îţi periclitezi poziţia în har. Ia iniţiativa, ia-o tu însuţi, fă pasul chiar acum din propria-ţi voinţă şi fă-ţi întoarcerea imposibilă, ia-ţi orice posibilitate de retractare: „Voi scrie acea scrisoare”. „Voi plăti acea datorie”. Fă ca lucrul respectiv să fie inevitabil.

Trebuie să ne formăm obiceiul de a afla ce spune Dumnezeu. Dacă, atunci când apare o criză, ne îndreptăm instinctiv spre Dumnezeu, ştim că ne-am format acest obicei. Trebuie să luăm inițiativa acolo unde suntem, nu unde nu suntem.

Oswald Chambers