Jertfa Ta

Stăteam acolo ghemuit
Şi nimeni nu-ndrăznea,
Să mă privească.
Eram murdar, şi dezgolit
Şi toţi acei, ce m-au lovit
Voiau mai mult, să mă rănească.

Atunci, Tu ai venit grăbit
M-ai văzut, şi ţi-a fost milă.
Langă un biet nenorocit
Doar tu, Isuse, te-ai oprit
Şi-ai zis: Lăsaţi-l să trăiască. !

Te-ai aplecat şi m-ai atins
Şi mâna Ta era, aşa de calda.
M-ai luat în braţe, m-ai cuprins.
Ca un tăciune reaprins
Am revenit din nou, la viaţă.

Mi-am ridicat privirea, şi-am văzut.
În ochii Tăi, atâta suferinţă.
De ce, Isuse ai venit,
Să aperi un nenorocit,
Şi să-i redai din nou viaţă?

Mânia celor ce mă asupreau,
S-a îndreptat acum, spre Tine.
Te-au luat şi Te-au batjocorit
Şi multe palme ai primit
Ce se îndreptau spre mine.

Te-au legat de braţe, şi Te-au dus
Şi-au făcut, ce-au vrut cu Tine.
Dar Tu, Miel venit de sus
Ai tăcut şi Te-ai supus
Şi-ai răbdat atâtea, pentru mine.

Printre noroadele ce te-mpingeau
Am căutat, ca să iţi văd privirea.
Sub spinii roşii ce te-ncununau
Şi streangul celor ce te biciuiau
N-aveai în ochi decat, iubire. .

Păşeai cu amar, spre „Locul Căpăţânii”
Căci jugul te apăsa aşa de greu.
Mai grea, decât povara crucii care-o duci
E păcatul omenirii, care-l urci
Să-l pironeşti, acolo sus, pe Golgota.

Pe cruce, cum stăteai răstignit
Ţi-ai îndreptat privirea, către mine.
Am înteles atunci, cât m-ai iubit
Că pentru mine, Te-ai jertfit
Şi pentru lumea toată.

Datorită Tie, azi trăiesc
Căci Tu, mi-ai dăruit viaţă.
Cum as putea Isuse, să îţi mulţumesc
Pentru acest strai împărătesc
Ce l-am primit prin jertfa Ta, însângerată.

Daniel Borgovan

Reclame

Mijlocirea pentru alţii

„Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în locul prea sfânt…”

Evrei 10:19

Fereşte-te să-ţi imaginezi că mijlocirea înseamnă a aduce compasiunea noastră personală înaintea lui Dumnezeu, având pretenţia ca El să facă ceea ce Îi cerem. Apropierea noastră de Dumnezeu este posibilă numai datorită identificării Domnului nostru cu păcatul, în locul nostru. Noi avem “intrare liberă în locul prea sfânt prin sângele lui Isus“.

Încăpăţânarea spirituală este cea mai mare piedică în calea mijlo­cirii, deoarece ea se bazează pe simpatia faţă de acele lucruri din noi sau din alţii despre care credem că nu au nevoie dc Ispăşire. Avem ideea că există în noi anumite lucruri bune şi virtuoase care n-au nevoie de Ispăşire, şi tocmai în domeniul „saturaţiei” produse de această idee nu putem mijloci.

Noi nu ne identificăm cu interesul lui Dumnezeu faţă de alţii şi ne supărăm pe Dumnezeu, însă avem întotdeauna pregătite ideile noastre şi mijlocirea devine glorificarea simpatiilor noastre naturale. Trebuie să înţelegem că identificarea lui Isus cu păcatul înseamnă schimbarea radicală a tuturor simpatiilor noastre.

Mijlocirea pentru alţii înseamnă a înlocui în mod deliberat compasiunea noastră naturală faţă de ei cu interesul lui Dumnezeu cu privire la ei. Sunt eu încăpăţânat sau transformat? Supărat sau corect în relaţia mea cu Dumnezeu? Posac sau duhovnicesc? Hotărât să-mi urmez propria cale sau hotărât să mă identific cu El?

Oswald Chambers