A murit! A inviat! Un adevar atat de minunat!

Referințe

*
Împărăţia întunericului cu încrâncenare,
Lovea în cel Prea Sfânt, cu înverşunare.
La moarte condamnase lumina vieţii,
Dorea să zdruncine temelia eternităţii.

Lumina fără teamă păşea spre cruce,
Ea ştia că moartea spre care se duce,
E doar un sfârşit spre un nou început,
Va da omului, ceea ce-n păcat a pierdut.

Crucea era preţul salvării din păcat,
De robia păcatului omul să fie eliberat.
La cruce cu sânge semna actul împăcării,
Lumina revărsa harul minunat al iertării.

Satan, cel viclean, se credea învingător,
Dar la cruce înţelese că deja-i pierzător,
Cu dezlănţuită ură încercă o ultimă mişcare,
S-oprească planul mântuirii cu o strigare:

– De eşti Tu, Cel care pe alţii mântuieşti,
Coboară de pe cruce şi chinul să-ți oprești.
Isus în ascultare de Tatăl, dându-se la moarte,
La împlinirea planului mântuirii lua parte.

Atotputernicul Tată privea cu mare durere,
Cum Fiul se frângea sub păcatele mele grele.
Tatăl își întoarse fața, nu putea să privească
Păcatele noastre ce-începură să-l strivească,

Isus în cel mai greu moment s-a simțit părăsit,
– ”Eloi, Eloi, Eloi, lama sabactani?” striga rănit.
În clipa în care știa deja, că totul s-a sfârșit,
Dinainte să-și dea duhul, a zis: – ”S-a isprăvit”

A treia zi, după cum ucenicilor mai înainte a spus,
A înviat din morți, să-i întărească, la ei s-a dus.
Eliberarea omului de sub păcat era începută,
Întunericul pricepea că lupta e deja pierdută.

Lumina este Adevărul, călăuză spre veșnicie,
Isus este Ușa, prin care intri în Sa Împărăție.
De sub puterea morții, prin viața ce și-a dat,
Și-apoi prin învierea Sa, ne-a răscumpărat.

Satan și azi se luptă, să oprească dacă poate,
Din planul de mântuire pe oameni a scoate.
Pune piedici, ispite, căci știe mult prea bine,
Cine află Adevărul, mănâncă a vieții pâine,

Bea din apa vieții, nu piere, este mântuit.
De aceea nu vrea Adevărul să fie descoperit.
Viclean pune la îndoială lumina adevărului,
Ba chiar pune la îndoială și existența răului.

El știe că vremea lui e aproape de sfârșit,
Încearcă să apuce, pe cei ce spre cer au pornit.
Răcnește ca un leu, prada să-și paralizeze,
Să-i tulbure pe străjerii ce stau pe metereze.

Vă cheamă poate ultima oară, Cel Veșnic Viu,
Grăbiți la El, până mai e har și nu va fi târziu.
Veniți la Calvar să găsiți iertarea mult dorită,
Mântuirea cu iubire divină, v-a fost pregătită.

A murit! A înviat! Un adevăr atât de minunat!
Nu refuza iubirea, ce viața pentru tine și-a dat.
Și-n puterea învierii ți-a pregătit o viață veșnică.
Să ai parte de ea, predă-ți azi inima fără frică.

O iubire atât de mare, te condamnă de-o ignori,
Las-o-n inimă să-ți pătrundă cu a veșniciei zori.
Isus Hristos e viu! Cu moartea pe moarte a călcat.
Mântuirea și-învierea noastră la Golgota s-a semnat.

Reclame

Puterea de a răbda

„Dacă zăboveşte, aşteaptă-o. Habacuc 2:3”

Răbdarea nu este acelaşi lucru cu indiferenţa; răbdarea ne duce cu gândul la o stâncă foarte puternică ce rezistă în faţa tuturor intemperiilor. Vederea lui Dumnezeu este izvorul răbdării, deoarece ea ne dă inspiraţie morală. Moise a răbdat nu pentru că a fost devotat unui ideal al dreptăţii şi al datoriei, ci pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. “El a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut” (Evrei 11:27, Bucureşti 2001). Un om care L-a văzut pe Dumnezeu nu este devotat unei anumite cauze sau probleme; el Îi este devotat lui Dumnezeu Însuşi. Ştii întotdeauna când o viziune este de la Dumnezeu, datorită inspiraţiei care vine împreună cu ea; lucrurile care vin în viaţa ta aduc lărgire şi vitalitate, deoarece totul este activat de Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu te trece, pe plan spiritual – aşa cum L-a trecut pe Fiul Său în mod concret – printr-o perioadă de ispitire în pustie, timp în care nu ai nici un cuvânt de la El, tu să rămâi neclintit; puterea de a rămâne neclintit există, pentru că-L vezi pe Dumnezeu.”Dacă zăboveşte, aşteaptă-o.” Dovada că am avut parte de viziune este faptul că noi căutăm mai mult decât am ajuns să cunoaştem. Este un lucru rău să fim satisfăcuţi pe plan spiritual. “Ce Îi voi da Domnului?* (KJV) a spus psalmistul. ..Voi lua paharul mântuirii.” Noi suntem în stare să căutăm satisfacţie în noi înşine – “Am acum lucrul care îmi trebuia; acum sunt cu totul sfinţit: acum pot sta neclintit”.

Imediat ce spunem aceasta, suntem pe drumul spre dezastru. Căutarea noastră trebuie să depăşească cunoaşterea noastră. “Nu că am câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit.” Dacă avem numai ceea ce am experimentat, nu avem nimic, dar dacă avem inspiraţia viziunii lui Dumnezeu, avem mai mult decât putem experimenta. Fereşte-te de pericolul relaxării spirituale!

Oswald CHAMBERS