Noul paşte

De întuneric lumea-i plină,
Dar văd în bezna seculară
Câte un licăr de lumină
Ce inima mi-o însenină
La fel ca soarele de vară.

Mai e puţin şi dimineaţa
O voi privi cu bucurie.
Chiar şi-n pelin găsesc dulceaţa
Şi-mi dă putere toată viaţa
O azimă de curăţie.

Paharul plin, ce-mi udă hrana,
Nu e menit să mă îmbete.
Ci vinul nou, ca cel din Cana,
E sângele ţâşnit din rana
Acelui ce-a strigat: ”Mi-e sete!”.

N-am tăiat miel de astă dată,
Aşa cum Paştele ar cere,
Căci jertfa Lui, întruchipată,
A fost o dată arătată
Pe lemnul crucii de durere.

Când gust din Cină, în picioare,
Spre o nouă ţară parcă plec,
Cu cetele biruitoare,
Întâmpinate cu onoare
De-un rege ca Melhisedec.

Tudor Maier 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s