Nu-L răni pe Domnul!

„De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe?” loan 14:9

Domnul nostru este probabil de multe ori uluit de noi, uluit de cât suntem de lipsiţi de umilinţă. Propriile noastre opinii ne fac atât de …”grei de cap“; când suntem umili, nu suntem niciodată grei de cap, ci avem întotdeauna discernământ. Filip s-a aşteptat la revelarea unei taine deosebite, dar nu în Isus, Persoana pe care el credea că o cunoaşte.

Taina lui Dumnezeu nu este în ceea ce urmează să fie, ci ea este în ceea ce există acum; noi o căutăm undeva în viitor, într-un eveniment cataclismic. Ascultăm de Isus fără nici o reţinere, dar probabil că-L rănim prin întrebările pe care I le punem. „Doamne, arată-ne pe Tatăl.*’ Răspunsul Lui vine direct: „iată-L, sau este întotdeauna aici, sau nu este nicăieri”. Noi vrem să-L vedem pe Dumnezeu arătându-Se copiilor Săi; Dumnezeu Se arată întotdeauna numai în copiii Săi. Alţi oameni văd această manifestare a Lui, dar copilul lui Dumnezeu n-o vede. Noi vrem să avem conştiența lui Dumnezeu; dar nu putem fi conştienţi de propria noastră conştiență şi totuşi să rămânem echilibraţi. Dacă Îi cerem lui Dumnezeu să ne dea experienţe sau dacă ne bazăm pe experienţe în drumul nostru, îl rănim pe Domnul. Chiar şi întrebările pe care I le punem Îl rănesc pe Isus, deoarece ele nu sunt întrebările unui copil.

„Să nu vi se tulbure inima” – atunci nu-L rănesc oare pe Isus prin faptul că îi permit inimii mele să se tulbure? Dacă am credinţă în caracterul lui Isus, trăiesc eu la înălţimea credinţei mele? Permit eu vreunui lucru să-mi tulbure inima, las eu să intre în inima mea vreo întrebare bolnăvicioasă? Eu trebuie să ajung la acea relaţie implicită care ia totul exact aşa cum vine de la El. Dumnezeu nu ne va călăuzi în curând, ci întotdeauna acum. Înţelege că Domnul este aici acum şi vei primi imediat eliberarea.

Oswald CHAMBERS