Semnul lui Iona

Glas din ceruri se aude peste-a lacrimilor plai
Desluşind tainice planuri, fiului lui Amitai.
-Mergi degrabă la Ninive! spuse glasul îngeresc,
-Sunt puzderii de păcate pentru care o nimicesc.

Tresări cu spaimă Iona şi spre Tars s-a îndreptat
Să nu mai audă glasul care astfel la îndemnat.
De la Iafo, pe corabie a călătorit uşor
Până când marea furtună întretaie calea lor.

Marinarii, căpitanul, îngroziţi privesc la val,
Ei văd sigură pieirea în adâncul abisal.
La mulţi idoli se închină, clipa e de disperare
Însă valurile mării se ridică tot mai tare.

Iona plin de nepăsare doarme-n cala întunecată
Doar cârmaciul se apropie şi-l trezeşte deodată:
-Roagă-te şi tu străine la un Dumnezeu… oricare!
Nu vezi, se scufundă vasul şi pierim aici în mare.

Corăbierii vor să afle cine este vinovat
Pentru groaznica furtună care i-a înconjurat.
Sorţul a decis desigur în asemenea situaţie
Arătând starea lui Iona ce căzuse în disgraţie.

Îşi mărturisi profetul fără ocolişuri vina,
Cum fugise de Yehova ascunzând în el lumina.
-Pentru a se opri furtuna, aruncaţi-mă în mare!
Spuse Iona cu smerenie şi deplină resemnare.

Către Domnul se rugase echipajul întristat:
-Nu ne împovăra Stăpâne cu sânge nevinovat!
Apoi unii se-opintiră arucându-l negreşit
Peste valurile mării care s-au şi potolit.

Iar această întâmplare pe toţi i-a înspăimântat
Făcându-i s-aducă jertfe singurului Împărat.
Între timp trupul profetic nu pierise ca şi plumbul
Ci un peşte-l înghiţise precum vrabia porumbul.

Din strâmtoarea plutitoare Iona s-a rugat trei zile
Cu căinţă arzătoare şi cu strigăte umile,
Până când Stăpânul lumii dezlegase strâmta mreajă
Poruncind marelui peşte să îl verse pe o plajă.

Secole la rând trecut-au peste această întâmplare
Însă barca omenirii se găsea pe aceeaşi mare.
Omenirea în derivă, n-a găsit în zei salvare
Nici nu se găsea vreun Iona pentru aruncat în mare.

Dar cu dragoste nespusă, minunatul Suveran
Şi-a trimis în lume fiul ca să lupte cu satan
Şi cu moartea cea străbună care mii de ani la rând
A trimis atâţia oameni sub o piatră de mormânt.

El fu trupul ce se frânse pentru cei sortiţi pieirii,
Care-a potolit şi valul dinspre barca omenirii.
Şi după cum Iona plânse trei zile în acel chit,
Şi Isus a stat trei zile în adâncul înnegrit.

Iar când forţa cea supremă dezlegase sfânta vrajă
Hristos Domnul apăru-se într-o margine de plajă.
Era Marea Tiberiadei cu minunea de nespus
Care confirmase iarăşi învierea lui Isus.

Tudor Maier

Sursa foto: Net

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s