Când lipsește în oameni credința

2 Timotei 3:1-5, Romani 1:16-32

Când lipsește în oameni credința,
În Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt,
Când nu au lumina și nu au dorința,
De a ști ce e scris în sfântul Cuvânt,
Robiți fiind de patimi își neagă ființa,
Scopul pentru care s-au născut pe pământ,
Dar vor să-și impună cumva necredința,
Cu multă îndrăzneală numesc răul bine,
De aceea vor reguli ce rănesc conștiința,
Acelor ce încă mai țin legi divine.

Vai cât întuneric, răceală și ceață,
Ce luptă cumplită în lume e dată,
Păcatu-i la modă, se vinde la piață,
Sfințenia-i pusă la colț, lepădată,
Cei, , morți, , astăzi calcă cu desfrâul pe Viață,
Dar învinge Adevărul și Calea curată!
O Doamne ajută-i să-și vadă toți vina,
Cât rău au făcut trăind în păcate,
Căindu-se azi să primească odihna,
Salvarea din neguri, robie și moarte.

Ajută-i Părinte pe toți să înțeleagă,
Că pot a fi liberi, pe deplin fericiți,
Toți câți se întorc cu inima întreagă,
Din lumea de patimi ca fii rătăciți,
Cu sufletul frânt, smeriți și în grabă,
Chiar dacă se-ntrebă de-or mai fi primiți,
Plângându-și trecutul și multa zăbavă,
Toți anii pierduți și neîmpliniți,
Să-Ți fie din nou copii de ispravă,
Iertați, transformați și în veci mântuiți!

Teodor Groza

Reclame

Grija faţă de alţii sau ipocrizia din noi înşine

„Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţă, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte.”

1 loan 5:l6

Dacă nu suntem atenţi la felul cum lucrează Duhul lui Dumnezeu în noi, vom deveni nişte ipocriţi spirituali. Vedem cum cad alţi oameni și ne transformăm discernământul într-o critică ironică, în loc să-1 transformăm în mijlocire pentru ei. Revelaţia ne este dată nu prin ascuţimea minţii noastre, ci prin înţelegerea directă pe care ne-o dă Duhul lui Dumnezeu şi. dacă nu suntem atenţi la sursa revelaţiei, vom deveni critici cu privire la alţii, uitând ce spune Dumnezeu: „…să se roage şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei care n-au săvârşit un păcat care duce la moarte“.

Ai grijă să nu ajungi un ipocrit petrecându-ţi tot timpul încercând să-i îndrepţi pe alţii înainte ca tu însuţi să te închini lui Dumnezeu.Una dintre cele mai subtile poveri pe care Dumnezeu le pune asupra noastră ca sfinţi este această povară a discernământului cu privire la alte suflete. El ne revelează anumite lucruri cu scopul ca noi să aducem povara acestor suflete înaintea Lui şi să ne formăm gândul lui Cristos în legătură cu ele: dacă mijlocim în acest mod.

Dumnezeu spune că ne va da „viaţa pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte”. Aceasta nu înseamnă că Î1 determinăm pe Dumnezeu să accepte gândul nostru, ci înseamnă că noi ne ridicăm până la nivelul la care Dumnezeu ne poate arăta care este gândul Lui cu privire la cel pentru care mijlocim.Vede Isus Cristos munca sufletului Lui în noi? Nu o poate vedea dacă noi nu ne identificăm atât de mult cu El, încât să ajungem să avem perspectiva Lui cu privire la oamenii pentru care ne rugăm. Să învăţăm să mijlocim din toată inima pentru ca Isus Cristos să fie pe deplin mulţumit cu noi ca mijlocitori.

Oswald CHAMBERS