Un dor adânc mă cheamă

Un dor adânc mă cheamă, să te slujesc mai mult,
Şi-n toate o, Isuse, de Tine să ascult.
Trecând prin colbul lumii mă simt sleit şi gol,
Că n-am în mine roade, ca cele din Eşcol.

În negura pierzării, pe mine m-ai aflat,
Răbdat-ai pentru mine în faţa lui Pilat.
Am fost ca şi Baraba, neîmblânzit tâlhar,
Dar Tu, cu bunătate, m-ai mântuit prin har.

Te-ai coborât, o Doamne, din slăvile cereşti,
Dar prea puţini ştiut-au atuncea cine eşti.
Ai vindecat bolnavii, pe morţi ai înviat
Şi pentru-ntreaga lume, ai fost crucificat!

O, Împărat al slavei, cununa cea de spini,
Cum a ajuns să nască atâţia mii de crini?
Povara zdrobitoare din lemnul blestemat,
Cum a ajuns să fie o pildă de urmat?

Ce adâncă este taina din sufletul durut!
Şi câtă strălucire pe chipul cel tăcut!
Mă înfioară adesea îndemnul tău divin,
Să fiu smerit ca Tine, şi-n lume un străin…

M-aplec în rugăciune, cu simţământ curat:
Mai dă-mi din apa vie, izvor îmbelşugat!
În candelă şi-n vase, mai toarnă undelemn
Şi-n mijlocul furtunii, mai fă şi azi un semn!

Tudor Maier 

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

El… Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune. Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm.

Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda? Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm Lui. Când îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, devenim duri şi dogmatici. Azvârlim cererile noastre la tronul lui Dumnezeu şi-I dictăm ce vrem să facă. Nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu încercăm să formăm în noi gândul lui Cristos.

Dacă suntem aspri faţă de Dumnezeu, vom deveni aspri şi faţă de oameni.Ne închinăm noi lui Dumnezeu în aşa fel, încât să ne ridicăm până la El, pentru a putea ajunge să înţelegem gândul Lui în legătură cu cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu sau suntem aspri şi dogmatici? “Dar nimeni nu mijloceşte cum trebuie.” Atunci fii tu însuţi acela, fii cel care se închină lui Dumnezeu şi trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Implică-te în lucrarea reală dc mijlocire şi nu uita că ea este cu adevărat o lucrare, o lucrare care necesită toată energia; dar este olucrare ce nu conţine nici o capcană. Predicarea Evangheliei are capcane, dar rugăciunea de mijlocire nu are.

Oswald Chambers