Nimic nu am

Nimic nu am sa-Ți dăruiesc Isuse
Din tot ce-am strâns în pumnii goi,
Am vrut s-adun miresmele din roze,
Și m-am trezit strângând fărâme de noroi.

Am vrut s-aduc în palma Ta oceanul,
Cu infinitul lui, atât de necuprins
Și tot ce-ți pot aduce din mine, e noianul
De lacrimi, într-un ciob de sticlă strâns.

Am vrut o mică rază de stea, să îți aduc,
Și s-o proștern la Tronu-Ți, la picioare
Dar și acest cadou e-așa sărac,
Pe lânga Măiestria Ta învăluită-n soare.

Și murmur de izvor și cânt de păsărele
Am încercat s-adun, să Ți le-aduc în dar
Și să-mi zâmbești privindu-mă cu ele,
Dar n-am nimic, în pumnul meu, murdar.

Dacât dezamăgiri și lacrimi și rușine
Și-aș vrea ca Tu, să le preschimbi în har,
Și să primești viața mea, cea plină de ruine,
Să ma înalți spre cerul de cleștar…

Căci știu că sunt făptura mânii Tale
Și tot ce am e doar din palma Ta,
Și răsărit și-apus și țărm de mare,
Tu le-ai creat, să mă înveți ce-i dragostea.

Nu am nimic să-ți dăruiesc, Isuse,
Primește-mă așa de gol, cum sunt,
Și umple-mă cu norul Tău de vise
S-ajung mireasa Ta, cu strălucit veșmânt…

Magda Morosan

Reclame

Inima care arde

„Nu ne ardea inima în noi?” Luca 24:32

Trebuie să învăţăm acest secret al inimii care arde. Dintr-o dată lsus apare înaintea noastră, focul din inimă se aprinde şi avem viziuni minunate; dar apoi trebuie să învăţăm să păstrăm secretul inimii înflăcărate care este gata să treacă prin orice. Ziua monotonă, seacă, mohorâtă, obişnuită, cu îndatoririle și oamenii ei obişnuiţi, este cea care stinge inima înflăcărată, dacă nu am învăţat secretul rămânerii în lsus.

Multe dintre suferinţele prin care trecem noi, creştinii, vin nu ca urmare a păcatului, ci deoarece nu cunoaştem legile propriei noastre naturi. De exemplu, singurul test pentru a afla dacă trebuie să-i permitem unei emoţii să ne cuprindă este să vedem care va fi rezultatul acelei emoţii. Vezi care sunt concluziile logice şi, dacă rezultatul este ceva condamnabil in ochii lui Dumnezeu, nu-i permite să te cuprindă.

Dar dacă este o emoţie aprinsă de Duhul lui Dumnezeu şi tu nu laşi ca acea emoţie să-ţi cuprindă viaţa, ea va provoca o reacţie la un nivel inferior. Aşa se întâmplă cu oamenii sentimentali. Cu cât este emoţia mai înaltă, cu atât va fi şi degradarea mai mare dacă emoţia nu este trăită la nivelul corespunzător. Dacă Duhul lui Dumnezeu a mişcat inima ta, fă cât poţi de multe lucruri inevitabile, indiferent care ar fi consecinţele. Nu putem rămâne pe Muntele Transfigurării, dar trebuie să ne supunem luminii pe care am primit-o acolo, trebuie s-o transpunem în practică. Când Dumnezeu îţi dă o viziune, mergi înainte în acea direcţie, indiferent cât te-ar costa.

„Noi nu putem aprinde când vrem

Focul din inima noastră,

Duhul vorbeşte sau stă în tăcere.

Sufletul nostru rămâne în taină;

Dar planurile făcute în ore de cugetare

Pot fi împlinite în ceasuri întunecate.”

Oswald Chambers