Nu renunța la luptă

Nu renunța la luptă, fii tare-n orice vreme,
Ascultă șoapta blândă ce spune: Nu te teme!
Prin Duhul îți șoptește și spune cu-al Său glas:
Eu sunt mereu cu tine și singur nu te las.

Cu Mine prin credință să mergi în orice zi,
Eu îți dau biruință, tăria ta voi fi.
Încrede-te în Mine, roagă-te ne-ncetat,
Stindardul ține-l sus și fii neînfricat.

Înalță steagul sus, destoinic, nu te teme,
Ridică mâini curate spre Domnu-n orice vreme.
Cu El să mergi `nainte, chiar de te vezi plăpând,
El îți dă izbăvire, Te sprijină oricând.

Rămâi în luptă sfântă, rămâi pân` la sfârșit,
Cu Domnul ai izbândă, căci El te-a mântuit.
El îți dă ajutorul, te umple de putere,
Când ești descurajat, El îți dă mângâiere.

El îți dă izbăvirea și te încurajează,
Fii treaz în orice vreme, atent tu priveghează.
Fii plin de râvnă sfântă, ulei să ai în vas,
Să nu te fure somnul… Puțin a mai rămas!

Foarte puțin și vine Acel ce va veni,
Să-și ia mireasa sfântă, la cer o va răpi.
Nu renunța, îți spune întruna glasul Lui,
Fii tare în credință, moștean al cerului.

Ica Dragoi 

Viaţa de credinţă a lui Avraam

A plecat fără să ştie unde se duce. Evrei 11:8

În Vechiul Testament relaţia personală cu Dumnezeu se arăta prin despărţire; acest lucru este simbolizat în viaţa lui Avraam prin despărţirea de ţara lui, de cunoscuţii şi de rudele lui. Astăzi, această despărţire este mai mult o despărţire de ordin mental şi moral de felul în care privesc lucrurile cei ce ne sunt dragi, dar care nu au o relaţie personală cu Dumnezeu. Isus Cristos a subliniat acest lucru (vezi Luca 14:26).

Credinţa nu ştie niciodată unde este condusă, dar ea îl iubeşte şi îl cunoaşte pe Cel care conduce. Viaţa de credinţa nu este o viaţă a intelectului şi a raţiunii, ci o viaţă de cunoaştere a Celui care ne cheamă „să pornim la drum”. Temelia credinţei este cunoaşterea unei Persoane, iar una dintre cele mai mari capcane în care putem cădea este ideea că Dumnezeu ne va duce cu siguranţă la succes. Stadiul final al vieţii de credinţă este realizarea caracterului; noi trecem prin multe transformări în procesul de formare a caracterului. Când ne rugăm, simţim cum ne infăşoară binecuvântarea lui Dumnezeu şi pentru moment suntem schimbaţi, dar apoi ne întoarcem la zilele şi căile noastre obişnuite, iar gloria dispare.

Viaţa de credinţă nu este un zbor la mari înălţimi, ci o umblare zilnică neobosită. Nu este vorba de sfinţire, ci de ceva infinit mai înaintat decât sfinţirea, şi anume de credinţa care a fost încercată şi a trecut testul. Avraam nu este un model de sfinţire, ci un model de viaţă de credinţă, o credinţă încercată, zidită pe un Dumnezeu real. “Avraam L-a crezut pe Dumnezeu”.

Oswald CHAMBERS