Când veți vedea…

Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri,
să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până
se vor întâmpla toate aceste lucruri. Mat. 24:33-34.

Timpul este pe sfârșite,
Să fim gata orișicând!
Profețiile-mplinite
Spun în glas: curând, curând

Va răsuna Chemarea Sfântă,
Cu măreție și putere!
Se cere o viață, ce încântă
În pas treaz și în veghere.

Eu și tu, prin Jertfă noi
Eu și tu, salvați prin chin
Suntem roditori, sau goi?
Cui te-nchini și cui ma-nchin?

Când răsună: ”Cercetare! ”
Nu-i o glumă, veșnicia
Își așterne-a ei cărare:
Groaza-n veci sau bucuria…

”Când veți vedea aceste lucruri
Să știți, la uși că este Fiul! ”
Te înspăimântă sau te bucuri,
De-alegi de cinste-a fi vas, Viul

Mărețul Sfânt Izbăvitor
Păstor, ce turma îngrijește
Va fi și-al tău Mântuitor –
O vino-n Brațu-I, te grăbește!

Acum, acum e clipa care
O deții și o dețin…
Slăvit să fie Domnul Mare
În pas sfințit, curat, senin!

Timpul este pe sfârșite,
Domnul știe Sfântul Ceas…
Ani sau zile, sau minute…
O, de-asculți azi Sfântul Glas!

Lidia Cojocaru

Ce vrei să facă Domnul pentru tine?

„Doamne, să-mi capăt vederea.” Luca 18:41

Există ceva în viaţa ta care nu numai că te tulbură pe tine, dar te face o sursă de tulburare şi pentru alţii? Dacă există, atunci este un lucru pe care nu-l poţi rezolva tu însuţi. „Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare.” Insistă până când ajungi faţă în faţă cu Domnul însuşi; nu zeifica bunul simţ. Când Isus ne întreabă ce vrem sa facă pentru noi în privinţa lucrului incredibil cu care ne confruntăm, aminteşte-ţi că El nu lucrează pe căi obişnuite, ci în mod supranatural.Ia aminte cum Îl limităm pe Domnul prin faptul că ne amintim ce I-am permis să facă pentru noi în trecut.

„Întotdeauna am eşuat aici şi întotdeauna voi eşua”. De aceea nu cerem ceea ce dorim. „Este ridicol să-I cer lui Dumnezeu să facă aceasta.” Dacă este ceva imposibil, atunci e tocmai lucrul pe care trebuie să I-L cerem. Dacă nu e un lucru imposibil, nu este o tulburare reală. Dumnezeu va face ceea ce este absolut imposibil. Acest om şi-a primit vederea. Cel mai imposibil lucru pentru tine este să te identifici atât de mult cu Domnul, încât să nu rămână nimic din viaţa ta cea veche. El va face asta dacă-L vei ruga. Dar trebuie să ajungi până acolo încât să crezi că El este Atotputernic.

Credinţa nu se întemeiază pe ceea ce spune Isus, ci pe El Însuşi; dacă ne uităm numai la ce spune El, nu vom crede niciodată. O dată ce-L vedem pe Isus, El face lucrul imposibil într-un mod la fel de natural ca şi respiraţia. Agonia noastră provine din stupiditatea îndărătnică a inimii noastre. Noi nu vrem să credem, nu vrem să tăiem frânghia care ne ţine legaţi de ţărm, ci preferăm să ne îngrijorăm mai departe.

Oswald Chambers

Când sunt înfrânt

Când sunt înfrânt și obosit
În lunga-mi pribegie
Când ce-am sperat s-a prăbușit,
Iar soarele la asfințit
Și-a stins a lui făclie

Tot ce se vede e răpus
De umbra rece-a nopții
Parcă-n zadar ridic în sus
Privirea mea, căci totu-i dus
Și-i pus zăvorul porții…

Atunci, mai am un singur gând…
O singură-ntrebare:
Când vei veni din cerul sfânt
Să mângâi pe cel ce plângând
Te-așteaptă-n încercare?

Când norii negrii au cuprins
Cerul și-ntreg pământul,
Val după val ies din abis
Și se repăd spre necuprins
Mai iute decât vântul,

Peste puteri e să răzbați
Prin mijlocul cărării,
Și-atâția sunt ce-s încercați
În lumea-aceasta de-ntristați
Și sunt lăsați uitării…

E tot mai greu și-anevoios
Drumul către Salvare
La orice pas e-alunecos
Piedici și lupte-s din prisos
Cu chin și întristare!

Dar până când vor mai ținea
Acestea toate oare?
Căci de nu vine Slava Ta
Mai iute, nu vom rezista
Ne ofilim în soare!

De nu-Ți grăbești Tu pașii Tăi
Să vii cât mai degrabă,
Ne vor manca de vii cei răi…
Și-atâția fug pe alte căi
Fără nicio zăbavă.

Ce-i sfânt curând va fi-nghițit
De urâciuni și patimi,
Chiar și acel neprihănit
Cu greu poate sta neclintit
Pe drumul prin de lacrimi.

Cu toate-acestea noi nicicând
Nu Te-am uitat pe Tine…
Dar suntem și-azi loviți de vânt
Să spulbere al nostru cânt
Făcându-ne ruine.

Pentru-al Tău Nume suntem noi
Batjocoriți de lume,
Satan ne-a declarat război
Și-atacurile vin puhoi
Ca valurile-n spume.

E lupta tot mai grea de dus,
Pe viață și pe moarte,
Și soarele parcă-i ascuns…
Dar revenirea Ta, Isus
Pare că-i mai departe,

Pare că zăbovești prea mult,
Că-i lași pe-ai Tăi ca pradă,
Și-n ceasul cel mai de temut
Când multe rele se aud
Și zvonuri vin grămadă

Ei sunt lăsați ca niște miei
În mijloc de primejdii
Vin lupi și sfâșie din ei
Și dau târcoale-atâția lei
Zdrobing firul nădejdii,

Tu lași ca toată turma Ta
Să fie-mprăștiată
Ca hoții să poată fura
Ce-a mai rămas încă din ea
Și s-o distrugă toată.

Dar nu ești Tu Acel Viteaz
Nebiruit în luptă,
Ce spulberi trufașul grumaz
Și îl lovești peste obraz
Pe cel ce Te insultă?

De ce să lași ca rodul Tău
Sădit acol’ pe cruce
Să cadă-n mâna celui rău
Și să se piardă-n negrul hău
Fără să mai apuce

Să guste din iubirea Ta
Ce-ai arătat-o lumii
Suind pe dealul Golgota
Pe cei mai mulți a îi salva,
Să-i scoți din bezna humii.

De ce să fie biruiți
Și storși de-a lor putere?
Să cadă la pământ cei sfinți
Să fie cu toții zdrobiți
De-amar și de durere…?
… Nu stim de ce ai vrut așa,
Nu-Ți înțelegem planul,
Dar știm că vrem a Te-asculta
De-i vremea bună sau e rea
Pân’ vom trece Iordanul

Căci toate câte vin spre noi
Cu grijă-s cântărite
Să nu-l răpună în nevoi
Pe cel ce are mers greoi
Și mâinile slăbite…

De trebuie să suferim
Trecând prin Valea Morții,
Oricât ar fi să pătimim
Spre Tine Doamne noi privim
Căci Tu ții cheia sorții.

Spre Tine gândul ne-ndreptăm
În orice-mprejurare
Deși zdrobiți, ne clătinăm
În suflet pe Tini’ Te purtăm
Căci Tu ne ești scăpare!

Tu aduci vântul nemilos,
Și valuri fără număr,
Ne pustiesc, ne lasă jos
Pe drumul cel primejdios
Dar Tu ne iei pe umăr,

Ne porți prin ape și prin foc
Prin multele necazuri;
Dar nu ne lași singuri deloc
Nu-n voia sorții, nu-n noroc
Ci stăpânești talazuri,

Și mări, și-ostroave, munți inalți
Ești Domn, și Te ascultă,
Tu îi smerești pe împărați,
Pe cei smeriți Tu îi înalți
Căci Slava Ta e multă!

Ești Domn, Tu toate cârmuiești,
Ai totul la picioare,
Cum să ne temem, când domnești
Și peste astrele cerești,
Cand ești atât de Mare?

Încearcă, chiar din răsputeri
Satan să ne doboare,
De-ndoaie sub grele poveri,
Dar Tu ne dai din nou puteri
Să mergem pe Cărare.

Când e mai greu de-naintat,
Când marea-i mai spumoasă,
Tu ne dai un har mai bogat
Căci ne vrei aur mai curat
În veșnica Ta Casă!

Dorim, și-Ți cerem cu mult dor
Ca-n ziua ce-o să vină
Când vei veni Isus în nor
Plutind spre Tine, în sfânt zbor
Să trăim în Lumină!

Valentin Ilisoi 

Îngrădirea lucrării lui Isus

“De unde ai putea să ai dar această apă vie? ” Ioan 4:11

“Fântâna e adâncă” – era chiar mult mai adâncă decât ştia femeia samariteancă! Gândeşte-te la adâncimile naturii şi ale vieţii umane; gândeşte-te la adâncimile “fântânii” din tine! Îngrădeşti tu lucrarea lui Isus, astfel încât El nu mai poate lucra în viaţa ta? Să presupunem că înăuntrul inimii tale este o fântână plină de tulburare nesfârşită, iar Isus vine şi-ţi spune: “Să nu ţi se tulbure inima”. Tu ridici din umeri şi spui: “Dar, Doamne, fântâna e adâncă; nu poţi scoate linişte şi mângâiere din ea”. Nu, El va aduce aceste lucruri de sus.

Isus nu scoate nimic din fântâna naturii umane. Noi Îl limităm pe Sfântul lui Israel prin faptul că ne amintim ce I-am permis să facă pentru noi în trecut şi prin faptul că spunem: “Bineînţeles că nu mă pot aştepta ca Dumnezeu să mai facă şi acest lucru”. Lucrul care pune la încercare atotputernicia Sa este tocmai lucrul pe care noi, ca ucenici ai lui Isus, trebuie să credem că El îl va face.

Noi îngrădim lucrarea Lui în noi în momentul în care uităm că El este atotputernic; îngrădirea este în noi, nu în El. Suntem gata să venim la Isus ca la Cel care ne mângâie sau ne înţelege, dar nu vrem să venim la El ca la Cel Atotputernic. Motivul pentru care unii dintre noi suntem nişte creştini atât de slabi este faptul că nu avem un Cristos Atotputernic.

Noi avem trăsături şi experienţe creştine, dar nu ne-am predat cu totul lui Isus Cristos. Când ajungem în situaţii dificile, noi îi îngrădim lucrarea prin faptul că spunem – “Bineînţeles că El nu poate face nimic în această situaţie”. Şi ne chinuim să dăm de fundul fântânii încercând să ne scoatem noi înşine apă. Fereşte-te să dai înapoi spunând: “Nu se poate face acest lucru”; ştii că se poate dacă priveşti la Isus. Fântâna nedesăvârşirii tale este adâncă, dar fă efortul şi priveşte la El.

Oswald Chambers

Din nou vorbe rostite de oameni….

Ciprian I. Bârsan

Quintus Septimius Florens Tertullianus pe scurt Tertulian s-a născut în anul 150 d.H și a trecut în veșnicie în anul 230 d. H.
Tertulian a fost un controversat scriitor creștin timpuriu.
S-a născut la Cartagina, Tunisul actual, într-o familie de păgâni. Tertulian s-a convertit la creștinism în jurul vârstei de 30 de ani.

Între 203 și 207 se apropie de mișcarea profetică a lui Montanus.
Opera lui Tertullian se grupează în 4 categorii:
•apărarea creștinismului
•lupta împotriva ereziilor
•cultivarea virtuților
•disciplina creștină

Cele mai importante opere sunt:
-„Ad Martyras” (Către martiri)„
-Martyras” (Către
-„Apologeticum”
-„De spectaculis”,
-„De cultu feminarum” (Despre îmbrăcăminea femeilor),
-„Ad uxorem” (Către soție)
-„De cultu feminarum” (Despre îmbrăcăminea femeilor)
-„Ad uxorem” (Către soție)

Iată câte „vorbe” rostite de acest credincios:

-Martirii sunt sămânţa creştinismului.
definiţie de Tertulian

-Tocmai neputinţa de a-L înţelege în toată întregimea Lui este aceea care ne face să-L înţelegem pe Dumnezeu în toată…

Vezi articolul original 73 de cuvinte mai mult

Mai roaga-te odata

Dacă târziu tu te trezești, stai prea puțin în rugă,
Nici nu ai timp să studiezi, mereu mănânci în fugă,
Când de la masă te ridici e ora-ntârziată,
Chiar înainte ca să pleci… . mai roaga-te o dată!

Când dimineaț-aștepți prea mult tramvaiul ca să vină
Sau cu mașina ai făcut o pană de benzină,
Când stai destul la semafor sau la calea ferată,
Închide ochii și în gând… mai roagă te o dată!

Când întuneric e pe drum sau ai pierdut cărarea
Sau peste tot în jurul tău e agitată marea,
Când vântul e-împotriva ta cu ura lui turbată,
Ridică-ți ochii către cer… mai roagă-te o dată!

Când se revarsă ape mari sau vine uraganul
Iar un cutremur de pământ ți-a prăbușit tavanul,
Când fără casă tu rămâi și pierzi averea toată,
În loc să murmuri și să plangi… mai roagă-te o dată!

Când vrei să pui în gura ta un frâu pentru vorbire,
Să nu răspunzi la provocări, te lupți cu vechea fire,
Când îți apare-n calea ta ispita deghizată,
De vrei să fii biruitor… mai roagă -te o dată!

Când vezi oriunde-n jurul tău că se păcătuiește
Și că din ce in ce mai mult iubirea se răcește
Iar adunarea unde mergi e apostaziată,
Ca și Isus în Ghetsemani… mai roagă-te o dată!

Când ai aflat din profeții că vremea se-mplinește
Și toate-n jurul tău vestesc că totul se sfârșește,
Te uiți spre ceruri și nu vezi că Domnul se arată,
Ca și Ilie, pe genunchi… mai roagă-te o dată!

Anonim

Îndoieli cu privire la Isus

„Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Fiecare dintre noi gândeşte despre Isus în felul acesta în anumite privinţe. Aceste îndoieli cu privire la Isus pornesc de la întrebările ridicole care ni se pun când vorbim despre hotărârea noastră de a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu. „De unde vei primi bani? Cine va avea grijă de tine?” Sau îndoielile încolţesc în noi înşine atunci când îi spunem lui Isus că situaţia noastră este prea grea pentru El.

„Este foarte bine să spui «încrede-te în Domnul», dar omul trebuie să trăiască, şi Isus n-are cu ce să scoată apă – n-are de unde să ne dea aceste lucruri”. Fereşte-te de amăgirea pioasă din tine care spune: „N-am îndoieli cu privire la Isus, ci numai cu privire la mine însumi”. Noi nu am avut niciodată îndoieli cu privire la noi înşine; noi ştim exact ce nu putem face, dar avem îndoieli cu privire la Isus. Aproape ne simţim jigniţi că El poate face ceea ce noi nu putem. Părerile mele greşite pornesc din faptul că-mi scotocesc propria persoană pentru a descoperi cum va reuşi El să facă ceea ce spune. Îndoielile mele izvorăsc din adâncurile propriei mele inferiorităţi. Dacă descopăr aceste păreri false în mine, trebuie să le scot la iveală şi să le mărturisesc deschis: „Doamne, am avut o părere greşită despre Tine, n-am crezut în înţelepciunea Ta decât atât cât am putut înţelege cu propria mea înţelepciune; n-am crezut în atotputernicia Ta dincolo de modul meu limitat de a o înţelege”.

Oswald Chambers

Mâinile Lui

Cât e de minunat să simți în încercare
O Mână sfânta, şi puternică, şi tare,
Ce te susține, te ridică, te păzeşte
Şi nu te lasă când puterea îți slăbeşte!

E Mâna sfântă ce străpunsă-a fost pe cruce,
E Mâna tare ce poverile ne duce;
E Mâna blândă ce ne mângâie-n durere,
Mâna lui Isus, ce e plină de putere…

Din Mâna Sa cea tare, nimic nu ne va smulge,
Căci suntem ocrotiți prin al lui Isus sânge!
Iertare de păcate primim din Mâna Sa,
Şi biruință mare, când lupta este grea!

În palmele Lui sfinte am fost de El săpați,
Prin suferință cruntă noi fost-am înfiați;
Ne sprijinim pe Domnul, pe Mâna Lui cea tare
Şi-i cerem ajutor în clipe de-ncercare!

Cu mulțumire, Doamne, azi vin în fața Ta,
Îți recunosc iubirea, blândețea, bunătatea;
Şi îmi doresc ca Mâna Ta sfântă, iubitoare,
Mereu să sprijinească ființa- mi muritoare!

Şi când aici sfârşi-voi călătoria vieții,
Să mă trezesc in slava, în zorii dimineții;
Şi-acolo voi cunoaşte pe Cel ce m-a salvat,
Prin mâinile străpunse ce
m-au răscumpărat!

Viorica Robu 

Preţul slujirii

Dumnezeu e în control

Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală aşteaptă să fie răsplătită, dar Pavel spune: „Nu-mi pasă dacă mă iubiţi sau nu; eu sunt gata să mă dăruiesc cu totul, nu doar pentru voi înşivă, ci pentru a vă aduce la Dumnezeu”. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos; El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” Imaginea pe care o are Pavel în privinţa slujirii se conformează acestui model – „Nu-mi pasă cu câtă risipă mă voi dărui pe mine însumi, voi face asta cu bucurie”.

Pentru Pavel aceasta era o bucurie.Ideea bisericii instituţionale despre cum trebuie să fie un slujitor al lui Dumnezeu nu este identică cu cea a lui Isus Cristos. Ideea Lui este să-L slujim pe El slujindu-i pe ceilalţi. Isus Cristos i-a întrecut pe socialişti. El a spus că, în împărăţia Lui, cel care este…

Vezi articolul original 165 de cuvinte mai mult

Promisiuni… condiționate

Ciprian I. Bârsan

Suntem BINECUVÂNTAȚI, prin credință BIRUITORI! Purtăm în inimă BUCURIA, oferită de Duhul Sfânt și putem oricând să-i BINECUVÂNTĂM chiar și pe vrășmași…
Toate aceste caracteristici, ce însoțesc viața de credință, sunt sădite și rodesc în inima noastră cu ajutorul Duhului Sfânt.
Fără Duhul Sfânt, Dumnezeu ar fi departe de noi… Isus ar fi doar un personaj istoric ce a trăit, cândva…biserica ar fi doar o instituție, iar predicarea o propagandă ieftină…
Suntem MÂNTUIȚI pentru că Duhul Sfânt ne-a sensibilizat și ne-a convins că trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu…
În întristări, Duhul ne MÂNGÂIE, suntem uneori și MUSTRAȚI, pentru că Duhul Sfânt vede păcatul din viața noastră și ne șoptește duios: pocăiește-te!
Când Duhul Sfânt este prezent, Isus își manifestă ÎNDURAREA, Biserica își ÎNDEPLINEȘTE mandatul, iar predicarea este ÎNSOȚITĂ de ungere…
Ioel este un profet al Vechiului Testament, ce a trăit în vremea împăratului Ioas, numele lui, ca de altfel toate…

Vezi articolul original 215 cuvinte mai mult