Pilat I-a zis : – „Ce este Adevărul ? ”
– „Dar nu-L cunoşti, procurator roman ? „,
i-ar fi putut răspunde Salvatorul
cu glasul Său dintr-un ceresc liman.
Tăcerea lui Isus ar vrea să spună
că uneori, în faţa celor răi,
vorbirea cu-orice preţ nu pare bună
de n-o-nţeleg şi lor îşi sunt călăi.
Prin ea Isus ni-i veşnica povaţă
spre cei ce-n lume ne dispreţuiesc,
Să nu le dăm mărgăritare-n faţă,
când ei pe Domnul nostru Îl hulesc.
Noi nu avem nici un cuvânt de ceartă,
cu negustorii marilor idei,
ce duc în lumea lor o viaţă moartă
şi se fălesc apoi cu „vrednicia” ei.
Cum Adevărul nu-i o teorie,
un cod moral de reguli sau de legi,
noi L-am aflat într-o Persoană vie
şi unică pe-ntinsul lumii-ntregi.
Umblând smerit, cu dragoste, prin lume
făcând atâta bine tuturor,
El oamenii voia ca să-i îndrume,
spre Tatăl cel a toate Creator.
A suferit de foame şi de sete,
fiind pe drumuri lungi pribeag,
dar poposea adesea pe-ndelete,
în casa celor ce-L primeau cu drag.
Îl căutau bolnavii-n suferinţă,
atraşi spre El ca de-un ceresc magnet.
Şi oamenii care aveau credinţă,
prin vorba Lui, se vindecau discret.
Cuvântul Său era plin de putere.
Minciuna nu putea să-I ţină piept,
când El avea alin pentru durere
şi proclama dreptatea Celui Drept.
Astfel trezi o aspră-mpotrivire
în cei care minciuna o iubeau.
Lucra cu zel numai neprihănire
deşi destui să-L piardă se căzneau.
Şi-au pus la cale multe planuri rele,
cu gând că ei slujesc lui Dumnezeu.
Dar El spunea : – „Voi sarcinile Mele
să le luaţi, căci bun e jugul Meu! ”
Nu a respins pe nimeni niciodată,
fiind pe lume al iubirii soţ,
însă cei răi cu a minciunii gloată,
L-au arestat, în noapte, ca pe-un hoţ.
L-au dus la preoţii cei mai de seamă
legat, păzit ca ultimul tâlhar,
deşi orfanilor El le-a fost mamă,
iar păcătoşilor izvor de har.
Îl provocară cărturari cu vază,
dar Adevărul nu le-a dat răspuns.
El strălucea ca soarele-n amiază,
în faţa Sanhedrinului ajuns …
*
De câte ori în săli de tribunale
mai stă acelaşi Adevăr divin,
de-atâtea ori se văd cât sunt de goale
minciunile-acuzării care vin.
Dar Adevărul tace mai departe.
Vrăjmaşii iată-i cum se strâng mereu
şi-I pregătesc cu toţii altă moarte,
fără a şti că El e Dumnezeu.
Bătut, scuipat, batjocorit cu ură,
era pe uliţi Adevărul sfânt
c-o cruce grea peste măsură
sub care, vai, a şi căzut înfrânt!
Aşa tratat-a lumea Adevărul,
cei ce minciuna grabnic au ales.
Doar câteva femei, smulgându-şi părul,
plângeau cu-amar, dar nu L-au înţeles.
Vrăjmaşii-L înălţară sus pe cruce
să-nfrunte moartea cea mai de temut.
De-acolo suferind El şi-azi aduce
deplina pace-n sufletul căzut.
Şi-a dat chiar cel din urmă strop de sânge
pentru acei ce-n lume-L prigonesc …
Iubirea Lui de-atunci mereu îi strânge
pe ucenicii care Îl iubesc.
L-au pus ai Săi plângând în cripta rece,
păzit deasupra de o piatră grea.
Şi au pornit duşmanii a petrece,
crezând că nu va mai ieşi din ea.
Vegheau în noapte străjile romane,
sclipea pe boltă luna în apus,
se bucurară hoardele duşmane
la gândul c-Adevărul e răpus.
Însă a treia zi, de jos, din tină,
Se ridica acelaşi Adevăr măreţ
dar mult mai plin de har şi de lumină,
căci El plăti al morţii noastre preţ.
Oricât de tare ar urla furtuna,
doar Adevărul nu va fi învins.
Da, El va spulbera pe veci minciuna,
ce lumea-ntreagă astăzi a cuprins.
Şi va veni, dar plin de măreţie,
din nou în lume Adevărul viu.
Să cânte îngerii de bucurie
Şi să ţâşnească râuri în pustiu!
* *
Prietene, tu oare ce vei face,
în faţa Adevărului suprem ?
Vei sta senin şi drept şi plin de pace
sau vei fugi să scapi ca de-un blestem ?
Primeşte-L grabnic azi, cât se mai poate,
să scapi de chinul cel fără apus.
Şi-atunci vei fi cu Adevărul frate,
căci Adevărul vieţii e Isus!
Corneliu Livanu
Dumnezeu e în control 