Mai e puțin…

Se vede-o negură în zare
Şi-n depărtări se-aud sunând trompete;
Iar Domnul strigă: „Deşteptați-vă, fecioare!
Nu mai dormiți, fecioare înțelepte!”

E vremea să lucrăm din greu,
E vremea să lucrăm mai mult, mai bine!
Să ne trezim din somnul cel adânc!
Mai e puțin şi Domnul vine!

Vom sta cu toții-n fața Celui Sfânt,
Şi poate nu ne vom opri din plâns…
Ce vede ochiul nu va mai conta,
Ci va conta cât am lucrat ascuns…

De-am mângâiat pe-acela întristat,
De-am ajutat pe cei lipsiți…
De ne-am rugat cu-acela apăsat
Sau de am plâns cu cei năpăstuiți…

Şi-atunci vom vrea să fi făcut vreun bine
Fără ca cei din jur să vadă;
Căci lauda de jos nu ține,
Ci se transformă repede în pleavă…

Să fim, dar, înțelepți şi sfinți
Ca Tatăl să se bucure de noi!
Să ne-nălțăm mereu spre culmi,
Să nu ne umplem de noroi!

Viorica Robu 

Pocăiții nu sunt superEROI!

Ciprian I. Bârsan

În urmă cu ceva timp cineva mi-a zis: ”Nu sunteți buni, ar trebui să va ajutați unul pe altul. Dar nu aveți bunătate.” Totul întru-un context în care mă certasem cu cineva. Un subiect pe care nu îl vedeam la fel. M-am tot gândit la acele cuvinte.

Cred că ați auzit: ”Eu nu mă pocăiesc, deoarece eu sunt mai bun decât pocăiții.”

Și da. Unii oameni din afara bisericii sunt mai oameni decât cei din interiorul ei. Și nu îmi plăcea asta. Voiam să fim perfecți ca cei din afara bisericii să nu mai aibă ceva împotriva noastră. Dar mi-am zis:

Stai puțin, nu suntem niște superEroi. Din contră, uneori suntem niște superERORI. Nu suntem infailibili.

Adevărul e că suntem păcătoși. Mințim, rănim prin vorbire, frângem inimi, săpăm gropi, urâm, nu arătăm bunătate.

Sunt divorțuri între noi.

Vorbim de rău.

Ne enervăm.

O dăm în bară.

Ne rănim prietenii.

Nu…

Vezi articolul original 337 de cuvinte mai mult

Glasul naturii lui Dumnezeu

Dumnezeu e în control

Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit?”Isaia 6:8

Când vorbim despre chemarea lui Dumnezeu, suntem în stare să uităm cel mai important lucru, şi anume natura Celui care ne cheamă. Există chemarea mării, chemarea munţilor, chemarea marilor blocuri de gheaţă; dar acestea sunt auzite numai de unii. Chemarea este expresia naturii de unde vine ea şi noi o putem auzi numai dacă exista în noi aceeaşi natură. Chemarea lui Dumnezeu este expresia naturii lui Dumnezeu, nu a naturii noastre.

Dumnezeu împleteşte în mod providenţial „firele” chemării Sale în viaţa noastră şi numai noi le putem recunoaşte, nu altcineva. Acesta este modul în care pătrunde în noi glasul lui Dumnezeu într-o anumită problemă şi nu are rost să consultăm opinia altcuiva cu privire la aceasta. Trebuie să păstrăm acea relaţie profundă între sufletul nostru şi Dumnezeu.Chemarea lui Dumnezeu nu este ecoul naturii mele; nu sunt luate în considerare…

Vezi articolul original 107 cuvinte mai mult

Nu te teme, crede numai!

Ciprian I. Bârsan

Diavolul este pe urmele noastre, ne pândește momentele de slăbiciune, așteaptă în umbră, cu răbdare. Când nu veghem îndeajuns, când nu mai păzim, ce trebuie păzit, când nu mai lucrăm în ogorul Evangheliei, el vine și seamănă în inima noastră sămânța sa!
Una din cele mai puternice semințe, este TEAMA.
•Teama că nu sunt iubit și apreciat îndeajuns, că nu sunt acceptat, că nimănui nu-i pasă de mine!
•Teama pentru ziua de mâine, pentru ce urmează să mi se întâmple.
•Teama de faliment, eșec…
O mulțime de temeri, de umbre tenebroase ce vor să cucerească sufletul nostru și să ne fure liniștea, lumina și luciditatea spirituală.
Scopul lui este să ne temem, știind că teama aduce îngrijorare și moartea credinței!
-chiar dacă este viclean, nu te teme, prin credință îți este asigurată Victoria!
-dacă el, Diavolul, „rage ca un leu” nu el este leul, tu Roagă-te LEULUI din Iuda!
-Diavolul…

Vezi articolul original 57 de cuvinte mai mult