Când treci prin cuptor

Motto: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume
veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33.

Când treci prin cuptoru’ încercării,
Necazul, durerea te trage în jos…
Aceasta-i o pricină a întristării,
Și-atunci nu poți fi bucuros.

Nu da înapoi! Ci, luptă-te, frate,
Domnul e Acela ce îți dă tărie!
E Singurul care în inimă-ți poate
Să schimbe tristețea în bucurie.

Ți-i sufletul amar și plin de durere?
Ai inima grea și duhul zdrobit?
Pleacă-ți ființa și Domnului cere-I
În rugăciune – să fii izbăvit.

Varsă-ți inima! Ca apa să curgă
Amarul durerii ce-n inimă zace!
Că El e Cel ce tristețea-ți alungă
Și pune în loc bucurie și pace.

Căzut-ai prins de duhuri necurate
Care și astăzi te țin înlănțuit?
Strigă către Domnul că Domnul poate
Să dea eliberare celui înrobit.

Așa ca și Pavel și Sila te roagă
Și în cântare dă glas bucuriei!
Că Domnu-I Acela care dezleagă,
Rupe și sfarmă lanțul robiei.

Boala te face să te simți fără vlagă?
Încrede-te-n Domnul și nădăjduiește,
Că El face rana… Și tot El o leagă…
Și mâna Domnului tămăduiește.

Precum Ezechia te roagă mereu,
Cu suspine și lacrimi amare;
Și Cel ce e Veșnic și Viu – Dumnezeu,
E Cel ce-ți va da vindecare.

Acum, învățătura ce vreau să rămână
E o învățătură desprinsă din Cuvânt:
„Nenorocirea nu răsare din țărână
Și suferința nu încolțește din pământ.”

În cartea lui Iov mai este-o povață:
„Omul se naște și-i tăiat ca o floare”,
Și: „Omul se naște să sufere-n viață
Așa cum scânteia se naște să zboare.”

Pe credința voastră preasfântă
Zidiți-vă dar, sufletește mereu;
Alungați îndoiala ce vă frământă,
Prin Duhul rugați-vă lui Dumnezeu.

Țineți-vă în dragostea Celui de Sus!
În El să rămâneți și mai departe;
Așteptați îndurarea Domnului Isus
Pentru o viață fără de moarte!

Ioan Vasiu 

Păziţi prin Duhul

Dumnezeu e în control

Şi întreg duhul vostru, sufletul şi trupul să fie păstrate fără vină. 1 Tesaloniceni 5:23.Bucureşti 2001

„Întreg duhul vostru…” Duhul Sfânt Îşi face marea lucrare misterioasă în zonele adânci ale personalităţii noastre, la care noi nu putem ajunge. Citiţi Psalmul 139; vorbele psalmistului vor să spună: „Tu eşti Dumnezeul zorilor. Dumnezeul nopţilor adânci, Dumnezeul vârfurilor munţilor şi Dumnezeul mării; dar, Dumnezeule, sufletul meu are orizonturi mai îndepărtate decât zorile, întunecimi mai adânci decât nopţile pământului, vârfuri mai înalte decât orice culme, adâncimi mai mari decât orice mare. Tu, care eşti Dumnezeul tuturor acestora, fii Dumnezeul meu. Eu nu pot ajunge la aceste înălţimi sau adâncimi; există motive pe care nu mi le pot explica, visuri la care nu pot ajunge. Dumnezeul meu. cercetează-mă!”

Credem noi că Dumnezeu ne poate păzi gândirea mult mai mult decât am putea s-o facem noi? Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat” Dacă…

Vezi articolul original 132 de cuvinte mai mult