Ciresarii

Reclame

Care sunt diferitele nume ale lui Dumnezeu şi ce înseamnă acestea?

Ciprian Barsan

Fiecare dintre multele nume ale lui Dumnezeu descrie un aspect diferit al caracterului Său cu multiple faţete. Iată câteva dintre cele mai cunoscute nume ale lui Dumnezeu din Biblie:

El ELOAH: Dumnezeul „Măreţ, Tare, Remarcat” (Genesa 17.1, Isaia 9.6) – sub aspect etimologic, El pare să însemne „putere”, cum e în versetul „mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău” (Genesa 31.29). El este asociat cu alte calităţi, cum e integritatea (Numeri 23.19), gelozia (Deuteronomul 5.9) şi îndurarea (Neemia 9.31), dar ideea de bază de tărie rămâne.

ELOHIM: Dumnezeul „Creator, Puternic şi Tare” (Genesa 17.7, Ieremia 31.33) – forma plurală a lui Eloah, care găzduieşte doctrina Trinităţii. Din prima propoziţie a Bibliei, natura superlativă a puterii lui Dumnezeu e evidentă, odată ce Dumnezeu aduce, prin rostirea cuvântului, lumea în fiinţă (Genesa 1.1).

El SHADDAI: „Dumnezeul Atotputernic”, „Puternicul lui Iacov” (Genesa 49.24, Psalmul 132.2, 5) – vorbeşte despre…

Vezi articolul original 694 de cuvinte mai mult

Dumnezeule al nădejdii

Motto: „”Căci El ( Domnul ) nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile
celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă
către El.”” Amin! Psalmul 22:24.

Azi venim, Ceresc Părinte,
Cu ale noastre rugăciuni,
Rugându-Te să iei aminte
Și să ne-asculți prin minuni.

Că-i prea multă suferință
Și durere pe pământ…
Dar Tu ești Mântuirea noastră –
Dumnezeul nostru Sfânt.

Dumnezeule al nădejdii
Și-al oricărei mângâieri,
Tu ridici pe cel căzut
Și dai celui slab puteri.

Tu îl ridici din țărână
Pe cel sărac și nevoiaș,
Tu-l înalți pe cel smerit
Și-l smerești pe cel trufaș.

Tu ești turnul de scăpare
În ziua nenorocirii,
Tu ești Stânca mântuirii –
Dumnezeul izbăvirii.

Și în loc de întristare
Tu ne umpli toată ființa
Cu bucuria și cu pacea
Pe care o dă credința.

Pacea Ta ne-adună-n inimi
Toate gândurile bune
Înălțându-le spre Tine
Într-o sfântă rugăciune,

Cu o dorință necurmată
În smerita închinare,
De a cere pentru toți
Milă, Doamne, și îndurare;

Pentru aceia care-s singuri,
Și pentru văduvele care
Astăzi nu mai au pe nimeni –
Cerem milă și îndurare.

Fii-le, Doamne, mângâiere
Și întărește-i în credință,
Vindecă-i de orice boală
Și de orice neputință.

Peste toți cei suferinzi
Care strigă către Tine,
Lasă, Doamne, bucuria
Unei vindecări depline.

Îndură-Te de cei sărmani
Ce trăiesc de azi pe mâine
Și n-au, în sărăcia lor,
Pe masă destulă pâine.

Nu-i lăsa, Doamne, să piară
Rătăcind înfometați,
Fă-i să afle Pâinea vieții
Și să fie săturați.

Îndură-Te de copilașii
Care nu mai au părinți,
Ocrotește-i, fă-i s-ajungă
În alaiul celor sfinți.

Îndură-Te de cei ce plâng
Sub povara de păcate,
Pentru cei fără nădejdea
De-a scăpa de greutate.

Milă pentru-aceia care
Rătăcesc în necredință –
Doamne îndreaptă-le Tu pașii
Să vină la pocăință.

Nu-i lăsa, Doamne, să piară
Precum cei nelegiuiți
Ci, căindu-se de rele
Toți să fie mântuiți.

Lucrează, Doamne, în aceia
Care-n păcat se afundă,
S-audă cuvântul Tău
Și în inimi să-i pătrundă;

Să le împrăștie neștiința
Din inimile întunecate,
Să strălucească-n ele focul
Luminii adevărate.

Să nu mai alerge întruna
După lucruri care pier,
Ci, comori nepieritoare
Să își strângă pentru cer.

Fă-i ca să cunoască, Doamne,
Pacea care-o dă credința,
Și că-n Tine avem viața,
Și mișcarea, și ființa.

Ioan Vasiu 

Închinarea

„Şi și-a întins cortul având Belelul la apus și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului.” Geneza 12:8

Închinarea înseamnă a-i da lui Dumnezeu cel mai bun lucru pe care El ţi l-a dat. Ai grijă ce faci cu lucrul cel mai bun pe care-l ai. Oricând primeşti o binecuvântare de la Dumnezeu, dă-i-o înapoi ca pe un dar al dragostei. Fă-ţi timp să meditezi înaintea lui Dumnezeu şi înapoiază-i binecuvântările într-un act deliberat de închinare. Dacă aduni lucruri pentru tine însuţi, acestea se vor transforma într-un putregai spiritual, aşa cum se întâmpla cu mana când era păstrată. Dumnezeu nu te va lăsa niciodată să păstrezi un lucru spiritual doar pentru tine; trebuie să-i fie înapoiat Lui pentru ca El să-l poată face o binecuvântare pentru alţii.

Betel este simbolul părtăşiei cu Dumnezeu; Ai este simbolul lumii. Avraam şi-a „întins cortul” între acestea două. Adevărata valoare a activităţii noastre publice pentru Dumnezeu este dată de profunzimea părtăşiei noastre cu El. Graba nu este niciodată bună: întotdeauna există destul timp pentru a ne închina lui Dumnezeu. Clipele de linişte înaintea lui Dumnezeu pot fi o capcană. Trebuie să ne „întindem corturile” acolo unde vom avea totdeauna momente de linişte cu Dumnezeu, indiferent cât de zgomotoase ar fi momentele noastre în contact cu lumea, in viaţa spirituală nu există trei clape distincte, şi anume: închinarea, așteptarea şi lucrarea.

Unii dintre noi mergem în salturi, ca nişte broaşte spirituale, sărind de la închinare la aşteptare şi de la aşteptare la lucrare. Dorinţa lui Dumnezeu este ca acestea trei să meargă împreună. Ele au mers întotdeauna împreună în viaţa Domnului nostru. El nu era niciodată grăbit, deşi era totdeauna ocupat. Aceasta este o chestiune ce ţine de disciplină; nu putem ajunge acolo dintr-o dată.

OSWALD CHAMBERS