Un cor de păsări mici răsună,

Ciprian I. Bârsan

Un cor de păsări mici răsună,

Printre copacii dezgoliți,

De-atâta cânt și voie bună,

Că este iarnă, aproape uiți.

Deodată, liniște se face,

Deschid fereastra ușurel,

Și recunosc că mult mi-ar place,

Să mai aud un cântecel.

Și parcă auzindu-mi gândul,

Din nou răsună grațios,

Mai multe glasuri, ca și unul,

Se-aude parcă mai duios….

Curând vom auzi cântarea,

Ce ne va da în piept fiori,

Când se va face adunarea,

Cu Domnul slavei sus pe nori.

Și noi, cei mici aici în lume,

Neînsemnați pe-acest pământ,

Vom pune Cerul în uimire,

Cu îngerii în cor cântând!

Pîslaru Cristina

30.12.2018

Foto.net

Vezi articolul original

Să fie anul mai bogat…

Să fie anul care vine
Și mai bogat ca cel apus
În tot ce va lucra spre bine
Spre a putea, mereu, obține
Un duh cucernic și supus.

Să fie an cu rezultate
Cum altădată n-am avut
Și orice soră și-orice frate
Cu cea mai sfântă demnitate
Să înmulțească ce-a scăzut.

Că vrem succese în lucrare
E-un ideal ce arde-n noi
Să nu mai fie nepăsare
Ci multă râvnă pe ogoare
Cu mult curaj, ca la eroi.

O zi să nu lăsăm să treacă
Fără de stări cuprinse-n zel
Ce facem – Cerului să-i placă
Iubirea, tot mai mult, să crească
Pân’ la cerescul ei nivel.

Vrem an cu multe revelații?
Îl vom avea – dar de la noi
Se cere rugă, inspirații,
Din Sfânta Carte explicații,
Multă răbdare în nevoi.

Ne stau în față și probleme
Și zilele cu nori și plâns
Dar să privim spre diademe,
Spre strălucirile supreme,
Spre stelele ce nu s-au stins.

Să fie anul fără teamă,
Oriunde-am fi să proclamăm
Că nu vrem faimă, nici reclamă
Ci să răspundem când ne cheamă
Acel la Care ne-nchinăm.

Ce vom decide când lucrarea
Va fi umbrită de grei nori?
Sau când apare încercarea?
Să onorăm și-atunci chemarea,
Să fim și-atunci biruitori!

Să fie spor și hărnicie
Nu doar când cerul e senin
Ci și când vine vreo urgie
Să ne-atașăm de vrednicie
Cu-a ei mireasmă ca de crin.

Duios, tic-tacul ne șoptește:
“Trăiți cum Mirele v-a spus
C-așa dorința voastră crește
Cu Dumnezeu se contopește
Și intră-n viața făr-apus.”

Să fie anul care vine
În împliniri mai abundent
Să-nfăptuim ce se cuvine
(Eșecuri fie mai puține)
Să-nvingem veacul decadent.

George Cornici

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.”Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline dc uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. 

Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

Oswald Chambers

Ciresarii

https://www.ciresarii.ro/index.php/ciresarii-tv/

 

Bucură-te…. E sărbătoare!

Ciprian I. Bârsan

Sărbătoarea este strâns legată de bucurie! Întruparea Mântuitorului, este sărbătoarea bucuriei manifestată în cer și pământ…
Ca să înțelegi MIRACOLUL și să trăiești cu adevărat sunt necesare câteva condiții, totul depinde de ALEGEREA, ATITUDINEA, ATMOSFERĂ, ADUCEREA AMINTE…, cu alte cuvinte totul depinde de tine!
Acesta, dacă vreți este modelul ideal: Bucuria în sărbătoare! Bucuria de sărbătoare!
Dar din nefericire, nu întotdeauna este așa. Viața este altfel, realitatea este dură.
M-am uitat spre oameni și am văzut, am auzit că:
•unii au plâns
•alții au avut ceva de: COMENTAT, CRITICAT, CLEVETIT
•sunt atâția dintre noi prea OBOSIȚI, OBIȘNUIȚI, OCUPAȚI cu detalii nesemnificative!
Permiteți-mi o invitație simplă, sinceră, din suflet pentru fiecare: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s’a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.“
Acest mesaj este valabil și pentru noi, chiar dacă nu suntem evrei, magi sau ciobani (măcar ca unii așa ne consideră…

Vezi articolul original 79 de cuvinte mai mult

Rugăciune de An Nou

Vin Doamne înaintea Ta, iartă-mi îndrăzneala,
Te rog dă-mi înţelepciune şi o inimă curată,
O puternică voinţă, să fac voia Ta de-ndată.
Să nu mă cuprindă teama, leneveala.

În noul an ce-ncepe acum, Tu fă din mine,
Un mădular vrednic, cu care să poţi, să lucrezi.
Rodul muncii sufletului Tău, în mine să-l vezi.
Să înflorească în mine, firile divine.

Doresc purtarea mea, să fie puternică lumină,
Să fiu sare bună și un bun miros, plăcut.
Să se vadă tot ce Tu Doamne, în viața mea ai făcut.
Ca la chemarea Ta, cât mai mulţi, să vină.

Ia-ne în brațele Tale, pe stâncă ne ridică.
Ocrotește-ne, veghează, potoleşte furtuna,
Că-n Tine ne este nădejdea, întotdeauna!
Tămăduieşte-ne inima rănită și zdrobită.

Cuvântul Tău Sfânt să ne fie nouă călăuză.
Slăvit să fie Numele Tău. Prea Mărit şi Sfânt,
În vecii vecilor în cer şi pe pământ!
Inima noastră să te laude mereu, fără pauză.

Dan Viorica 

Orice virtute pe care o avem

Toate izvoarele mele sunt în Tine.Psalmul 87:7

Domnul nostru nu „peticeşte” niciodată virtuţile noastre naturale. El reface întregul om pe dinăuntru. „îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Efeseni 4:24); cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta naturală să se îmbrace cu veşmântul care se potriveşte vieţii noi. Viaţa pe care o sădeşte Dumnezeu în noi îşi dezvoltă propriile ei virtuţi, nu virtuţile lui Adam, ci pe cele ale lui Isus Cristos. Priveşte cum, după sfinţire, Dumnezeu face să se veştejească încrederea ta în virtuţile naturale şi în orice putere din tine, până înveţi să-ţi extragi viaţa din fântâna vieţii de înviere a lui Isus. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu dacă treci pnn experienţa „secării” altor izvoare.

Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este acela că el distruge încrederea în virtuţile naturale, deoarece ele nu sunt promisiuni a ceea ce urmează să fim noi, ci rămăşiţe a ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie omul. Noi ne agăţăm de virtuţile noastre naturale, în timp ce Dumnezeu încearcă tot timpul să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Cristos, care nu poate fi niciodată descrisă în termenii virtuţilor naturale. Cel mai trist lucru este să vezi oameni în lucrarea lui Dumnezeu depinzând de ceea ce harul Lui nu le-a dat, de ceea ce au doar în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu întăreşte virtuţile noastre naturale şi nu le transformă, deoarece ele nu se vor putea niciodată apropia de standardul lui Isus Cristos pentru noi. Dragostea naturală, răbdarea naturală, puritatea naturală nu se vor putea apropia niciodată de înălţimea cerinţelor Sale. Dar, dacă aducem fiecare parte a vieţii noastre trupeşti în armonie cu viaţa nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va arăta în noi virtuţile care Îi sunt caracteristice Domnului Isus.

„Şi orice virtute pe care o avem E doar a Lui.”

Oswald Chambers

Din Inima pentru tine

Ciprian I. Bârsan

Vezi articolul original

Azi, când vechiul an se duce

Motto: „”Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci iarăși sănătos
și îmi dai iarăși viața.”” Amin! Isaia 38:16.

Azi, când vechiul an se duce,
Pe genunchi Îți mulțumim –
Jertfă Sfântă de pe Cruce,
Că prin Tine Noi trăim.

Îți mulțumim că-n clipe grele
Ai fost cu noi adeseori,
De-am putut trece prin ele
Și-am ieșit biruitori.

Tu ne-ai încins cu putere
Când în trup am obosit
Și-ai fost sfântă mângâiere
Pentru orice duh mâhnit.

Când boala ne-a tras înapoi
Și-am ajuns neputincioși,
Ai pus iarăși viață în noi
Și ne-ai făcut sănătoși.

Tu ne-ai ocrotit ființa
Cu puterea Mâinii Tale
Și ne-ai întărit credința
Să umblăm pe a Ta cale.

În necaz și-n încercare
Duhul Tău ne-a întărit
Și în orice împrejurare
Dreapta Ta ne-a sprijinit.

Iar în lupta cu cel rău
Păcatul ne-ar fi răpus
Fără ajutorul Tău –
Fără putere de sus.

Azi, venim cu mulțumire
Și  smerită închinare,
Că numai prin a Ta iubire
Mai putem sta în picioare.

Pentru anul care vine –
Că cel vechi acum apune,
Înălțăm, Doamne, spre Tine
O fierbinte rugăciune:

Doamne, dă-ne Tu tărie
Pe calea cucerniciei,
Ca-n mintea noastră să nu fie
Decât gândul veșniciei.

Întărește-n noi dorința
De a deveni mai sfinți –
Fă-ne, Doamne, prin credință,
Ai sfințeniei terebinți.

Doamne, suspinăm și plângem,
După-al Tău Cuvânt tânjim…
Vrem ca-n inimă să-L strângem,
Să nu mai păcătuim.

Fă-ne credința să crească
Să putem umbla-n lumină,
De pacea Ta dumnezeiască
Inima să fie plină.

Întărește în noi gândul
De-a ne pocăi mereu,
Ca s-ajungem toți în rândul
Sfinților lui Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Dezertor sau ucenic?

“Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.

loan 6:66

Când Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, îţi dă din Cuvânt viziunea clară a voii Sale, iar mintea şi sufletul tău sunt pline de încântare, trebuie să” umbli în lumina acelei viziuni, altfel te vei cufunda în robia unui punct de vedere care n-are nici o legătură cu Domnul.

Neascultarea mentală faţă de viziunea cerească te va face robul unor puncte de vedere străine de Isus Cristos. Nu privi la altul spunând:  “Păi, dacă el poate avea acest fel de a privi lucrurile şi-i merge bine, de ce nu pot și eu?” Tu trebuie să umbli în lumina viziunii care ţi-a fost dată ţie, fără să te compari cu alţii şi fără să-i judeci; aceasta este între ei şi Dumnezeu. Când descoperi că o idee care-ţi este dragă contravine viziunii cereşti şi începi să comentezi, în tine vor începe să se dezvolte simţul proprietăţii şi dorinţa de a-ţi apăra dreptul personal, lucruri care n-au avut nici o valoare pentru Isus Cristos. El a fost întotdeauna împotriva acestor lucruri, care sunt rădăcina a tot ceea ce este străin de El. „Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15). Dacă nu vedem aceasta, este din cauză că ignorăm principiile de bază ale învăţăturii Domnului nostru.

Noi avem tendinţa de a ne întinde şi de a ne delecta cu amintirea experienţei minunate pe care am avut-o. Dacă ţi se arată, prin lu­mina lui Dumnezeu, un standard nou-testamental şi tu nu încerci să te conformezi lui sau nici nu te simţi înclinat să te conformezi lui, vei începe să dai înapoi; conştiinţa ta nu reacţionează la adevăr. Nu mai poţi fi niciodată acelaşi după ce ţi s-a revelat un adevăr al lui Dumnezeu. Momentul revelaţiei te va marca, fie ca pe un ucenic şi mai devotat al lui Isus Cristos, fie ca pe un dezertor.

Oswald Chambers