Precum o frunză care cade

Ciprian I. Bârsan

Precum o frunză care cade

Din pomul scuturat de vânt

Așa coboară omul veșted,

Uscat și iute spre mormânt.

Azi ești vioi și plin de vlagă

Iar mâine zaci pe nicăieri,

Tot ce rămâne după moarte

E fapta ce-ai făcut-o ieri.

Să nu te-nșeli crezând că rău-ți

Va fi uitat pe-acest pământ,

De-ai semănat mereu neghină

Printr-un vocabular urât!

Ai stat pe culmea aroganței

De unde ai privit fălos

Crezând că ești un neînvins,

Departe de un trai frumos!

Nu ești decât un secundar

Ce numără șoptind minutul,

Când se apropie momentul

Te va-nghiți flămând pământul.

Nu ești decât un sunet iute

Ce-a străbătut întinsa zare,

Căci viața ta călătorește

Spre chin sau înspre sărbătoare.

Vei părăsi această glie

Pe care ai călcat-o-n grabă

Mânat de-o inimă haină

Sau de iubirea cea grozavă.

E important să lași în urmă

O zestre care nu se trece,

Mireasma faptelor frumoase,

Nu doar…

Vezi articolul original 78 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s