V O R B E

Ciprian I. Bârsan

„Pe 18 noiembrie 1830, am rămas cu aproape 8 șilingi. Când mă rugam împreună cu soția mea dimineața, am fost călăuzit să Îi cer Domnului bani. Patru ore mai târziu, o soră mi-a spus:

– Nu vreți ceva bani?

I-am răspuns:

– Când am renunțat la salariu, le-am spus fraților că Domnul va fi singurul căruia Îi voi spune nevoile mele.

Ea mi-a zis:

– Dar El mi-a spus să vă dau niște bani. Aproape cu două săptămâni în urmă L-am întrebat ce ar trebui să fac pentru El, și El mi-a spus să vă dau niște bani. Sâmbăta trecută gândul acesta mi-a venit din nou cu putere în minte și de atunci nu m-a părăsit.

INIMA MEA S-A BUCURAT VĂZÂND CREDINCIOȘIA LUI DUMNEZEU.

(Autobiografia lui George Müller)

Via: Marius Cimpoae

Vezi articolul original

Precum o frunză care cade

Ciprian I. Bârsan

Precum o frunză care cade

Din pomul scuturat de vânt

Așa coboară omul veșted,

Uscat și iute spre mormânt.

Azi ești vioi și plin de vlagă

Iar mâine zaci pe nicăieri,

Tot ce rămâne după moarte

E fapta ce-ai făcut-o ieri.

Să nu te-nșeli crezând că rău-ți

Va fi uitat pe-acest pământ,

De-ai semănat mereu neghină

Printr-un vocabular urât!

Ai stat pe culmea aroganței

De unde ai privit fălos

Crezând că ești un neînvins,

Departe de un trai frumos!

Nu ești decât un secundar

Ce numără șoptind minutul,

Când se apropie momentul

Te va-nghiți flămând pământul.

Nu ești decât un sunet iute

Ce-a străbătut întinsa zare,

Căci viața ta călătorește

Spre chin sau înspre sărbătoare.

Vei părăsi această glie

Pe care ai călcat-o-n grabă

Mânat de-o inimă haină

Sau de iubirea cea grozavă.

E important să lași în urmă

O zestre care nu se trece,

Mireasma faptelor frumoase,

Nu doar…

Vezi articolul original 78 de cuvinte mai mult

Bogăția mea

Bogăția mea e Domnul!
N-am comori, Îl am pe El,
Cea mai mare achiziție
E Isus divinul Miel.

Sunt bogat, dar n-am palate,
Nici metale mai de preț,
Mântuirea mea e scumpă,
Viitorul mi-e măreț.

Nestemate nu-s pe lume
Ca și acele mângâieri
Ce de sus vin fără plată
Și mă scapă de dureri.

Strălucită mi-e credința
Ce în dar eu am primit,
Posesiunea veșniciei
Astăzi m-a îmbogățit.

Numele de viță aleasă
L-am primit prin jertfa Lui
Sunt bogat prin moștenire,
Sunt un fiu al Regelui.

Câtă cinste să ai parte
De chemarea-n lucrul Său,
Să fii partenerul Celui
Ce e unic Dumnezeu!

Câtă oportunitate
Să-l cunoști pe Împărat,
Să ai parte de iubire,
Și de har nemeritat!

Sunt bogat, chiar și când lipsa
Se strecoară-ncetișor,
Căci eu sunt parte din turmă,
El mi-e Domn, El mi-e Păstor.

Sunt bogat și aici și acolo
Când adresa-mi voi schimba
Și voi fi parte cu sfinții
Din Împărăția Sa.

Doamne, dă-mi o minte nouă,
Să trăiesc nu ca sărac,
Căci bogat sunt doar atunci când
Cu Isus eu mă îmbrac.

Apocalipsa 2:9
„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)… ”

Lucian Cazacu 

“Când va veni El”

Dumnezeu e în control

“Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul…”Ioan 16.8

Foarte puţini dintre noi ştim ce înseamnă a fi dovedit vinovat în ce priveşte păcatul. Cunoaştem experienţa tulburării care ne cuprinde când am făcut ceva rău; dar atunci când Duhul Sfânt te dovedeşte vinovat de păcat, orice relaţie din lume este dată la o parte, rămânând doar una: “Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit…” Când un om este dovedit păcătos în felul acesta, întreaga lui conştiinţă ştie că Dumnezeu nu poate să-l ierte. Dacă Dumnezeu l-ar ierta, atunci simţul de dreptate al omului ar fi mai puternic decât al lui Dumnezeu. Dumnezeu iartă, dar această iertare L-a costat frângerea inimii Sale prin moartea Fiului Său.

Marea minune a harului lui Dumnezeu este că El iartă păcatul, dar numai moartea lui Isus Cristos Îi dă Lui posibilitatea să ierte fără si-Şi nege, prin aceasta, natura Sa. Este…

Vezi articolul original 141 de cuvinte mai mult