Pe urmele Tale

Pe urmele Tale, Isuse iubit,
Spre locul durerii, pe drumul de chin,
Cu dorința în suflet, timid am păşit,
Să simt un crâmpei, din al Tău greu suspin.

Am văzut Ghetsimani, a rugii grădină,
Unde-n suflet purtând întristare şi-amar,
Ai supus voia Ta, la sentința divină,
Când ales-ai să sorbi, cumplitul pahar.

Am ajuns la Golgota, dealul trist, părăsit,
Prin al timpului zbor transformat,
Şi-am simțit, Domnul meu, cât de mult m-ai iubit,
Când acolo pe cruce, viața Ti-ai dat.

Am intrat chiar în grota, ce-i spune mormânt,
Am văzut locul gol… . acea stâncă… . pustiu,
Am ştiut că-i aşa, căci stă scris în Cuvânt…
Mulțumesc, Domnul meu, că eşti viu.

Pe urmele Tale, Isuse iubit,
Am păşit, să-mi astâmpăr dorința,
De-a simți o fărâmă, din ce Tu ai trăit,
Să trăiesc, mai puternic, credința.

… Pe urmele Tale, însă nu pământeşti,
Să cutreier temeinic, cu-ardoare râvnesc,
Când priveşti din măriri, dintre cete cereşti,
Tu să simți, Domnul meu, cât de mult te iubesc!

Paula Szabo 

Descoperirea planurilor divine

Dumnezeu e în control

„Domnul m-a condus pe drum…” Genesa 24:27

Trebuie să fim atât de uniţi cu Dumnezeu, încât să avem întotdeauna călăuzire fara a mai fi nevoie sa o cerem. Sfinţirea înseamnă că suntem făcuţi copii ai lui Dumnezeu; caracteristica naturală a vieţii unui copil este ascultarea – până când el vrea să fie neascultător, iar atunci apare instantaneu o discordanţă lăuntrică în domeniul spiritual discordanţa lăuntrică este avertizarea Duhului lui Dumnezeu. Când El ne atenţionează, trebuie să ne oprim imediat si să fim reînnoiţi in mintea noastră ca să putem deosebi care este voia lui Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou prin Duhul, evlavia noastră are de suferit când Îi cerem lui Dumnezeu să ne călăuzească în cutare sau cutare lucru. “Domnul m-a condus” şi, când privim în urmă, vedem un plan minunat, pe care, dacă suntem născuţi din Dumnezeu, îl recunoaştem că este al Lui.

Noi toţi Îl putem vedea…

Vezi articolul original 175 de cuvinte mai mult