ULTIMUL BILET

Ciprian Barsan

Simt azi mai mult ca niciodată

Cum Dumnezeu prin Duhul Sfânt

Trimite către noi mesaje

Căci vine Mirele-n curând

Sunt toate pregătite-n Ceruri

Tot șantierul sa-ncheiat

Locașurile-s finisate

La cheie totul e predat

Da, Cerul brațele-și deschide

Să își primească-ai săi nuntași

Iar Mirele o vorbă așteaptă

Să-i spună Tatăl: „sa-ncheiat!”

Și-n clipa-aceea se sfârșește,

Cu harul pentru pământeni

Iertarea, mila, îndurarea

Vor fi-napoi întoarse-n Cer

O cât de multe-ai auzit

Și ai văzut minuni și semne

Ai ascultat cântări, ai plâns

Dar ai tot spus: „acum n-am vreme!”

Ce trist, ce dureros va fi

Când o să vezi plecând în stoluri

Pe cei cu care te-ai rugat

Să fie-alăturarea de Domnul

Să-i vezi atât de fericiți

Urcând spre Cer, atrași de slavă

Unde-n văzduh a lor Iubit

Îi va întîmpina degrabă

Da, frații mei, da, oameni buni,

E poate ultima strigare

Azi mai sunt locuri, i-ați bilet!

Să fi…

Vezi articolul original 7 cuvinte mai mult

Reclame

Rugăciunea este cheia ce deschide Cerul sfânt

Ciprian Barsan

Rugăciunea este cheia ce deschide Cerul sfânt

Cea mai puternică armă ce există pe pământ.

Ea învinge frica care, te doboară cand ți-e greu,

Căci acela care luptă nu ești tu, ci Dumnezeu.

Rugăciunea este arma ce învinge gândul rău,

Care țipă înlăuntru: N-ai să poți este prea greu!

Ea dezamorsează bomba neputinței în necaz,

Te-ntărește totdeauna și te-ajută ca să rabzi.

Rugăciunea cu credință îl mișcă pe Dumnezeu

Îl înduplecă când tu, te căiești și-ți pare rău.

Ea aduce la viață oasele uscate chiar,

Vindecă boli fără leac și dă sănătate iar..

Pîslaru Cristina

06.11.2018

Foto.net

Vezi articolul original

Ape și ape

Cu aripi învolburate marea se ridică,
Gata să zboare până la cerul cu stele,
Dar se prăbușește și malul îl strică,
Sub puhoiul de apă cu aripile grele.

Și susurul blând al zărilor albastre,
Se oglindește în oceanul de lumină.
Aripile le destramă în spuma de astre,
Și spală apa de tină ca pe omul de vină.

La Apele Sfinte tot încearcă s-ajungă,
Și marea și oceanul și omul păcătos.
Ispita tot timpul ascultarea o alungă,
Cu viclenie pângărește tot ce-i frumos.

Păstorul cel Bun coboară pe o rază,
Pune stavilă apelor și păcatele șterge,
Spune un cuvânt și tot timpul e pe fază,
Să vindece suflete cu picătura de sânge.

De sub Tronul iubirii curge râul vieții,
Croind albia spre a nemuririi cărare.
Rupe de pe ochii păcătoși voalul ceții,
Cu flacăra Vie, slăvind eternul Soare.

Ape și ape, diferite, cu gusturi felurite,
Te spală, te hrănesc și chiar te sfințesc.
Fiecare își face rostul pentru ce sunt menite.
Prin ceea ce fac toate se deosebesc.

Apa purificatoare din Sânge sfânt scurs,
Sfințește omul ce e gata să-și vadă starea.
Potolește setea pe al nemuririi parcurs.
Și nu pierde din vedere că Isus e cărarea.

Dan Viorica