Fă- mă, Doamne

Fă- mă, Doamne, un vas de alabastru
Și umple- mă cu mir de nard curat,
Pentru ca, atunci când viața mea va fi făcută cioburi,
Mireasma, să umple locul în care m-ai pus.

Fă- mă, Doamne, lacrimi pe picioarele Tale
Și sărutări pe ele și pe fruntea Ta,
Căci vreau să mă închin înaintea Ta și să îți spun:
Ești bine venit în casa mea!

Fă-mă, Doamne, pămănt moale,
Pe care să rămănă urmele pașilor Tăi, atunci când vei trece,
Iar ele, să fie un reper
Pentru cei ce vor să Te urmeze.

Fă-mă, Doamne, copac cu frunze verzi,
Și trimite Vântul Tău cel Sfânt să le facă să fremete
Și prin freamătul lor, să spun că exiști.

Fă-mă, Doamne, izvor de ape vii și apoi,
Lasă- mă să devin fluviu,
Pentru ca, atunci când mă voi revărsa peste maluri,
Tot ce ating, să vină la viață.

Fă-mă toate acestea, dar mai presus de toate,
Atunci când ne vom întălni,
Fie ca vin eu, fie ca vii Tu,
Să-mi dai sărutarea Ta, iar eu să mă proștern din nou,
La picioarele Tale.

Mihăiță Ana

Reclame

Încercarea credinţei

Dumnezeu e în control

“… credință cât un grăunte de muştar…” Matei 17:20

Trăim cu ideea că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru credinţa noastră și poate că asa este la început: dar noi nu câştigăm nimic prin credinţă, ci credinţa ne aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi-I dă Lui posibilitatea să lucreze în noi. Dumnezeu trebuie să distrugă mereu baza experienţei tale, dacă eşti un copil al Lui, pentru a le aduce în contact direct cu El. Dumnezeu vrea să înţelegi că trebuie să trăieşti o viaţă de credinţa, nu o viaţă de exaltare sentimentală datorată binecuvântărilor pe care ţi le-a dat. La început, viaţa ta de credinţă a fost limitată şi intensă, fixată in jurul unei mici fărâme însorite de experienţă care avea în ea atât raţiune, cât şi credinţă şi care era plină de lumină şi dulceaţă. Apoi Dumnezeu Şi-a retras binecuvântările Sale de care crai conştient, ca să te înveţe să…

Vezi articolul original 156 de cuvinte mai mult