De ce ?

De ce-am ajuns așa robiți
Când răul parcă se-ntețește?
De ce în lume suntem prinși
Și binele parcă slăbește?

De ce luptăm să fim părtași
Unor păcate fără seamă…
Și așa riscăm să fim lasați
În lumea asta ce ne-omoară?

De ce suntem înconjurați
De oamneni cu nevoi și grijuri…
De oameni triști și frământați…
De oameni ce-s de mult uitați?

De ce-am uitat să-ncurajăm?
Să spunem chiar și-o vorbă dulce?
De cel sărac să întrebăm,
Să-l ajutăm de rău o duce?

De ce-i atâta ură astăzi?
De ce iubirea a-ncetat?
De nu se mai mai iubesc frații
Și zâmbetu-i restricționat?

De ce-am uitat de-orfanii lumii,
De cei ce tatăl le-a plecat… ?
De cei ce încă își strâng pumnii,
Căci lacrima… n-a încetat… ?

De ce-am ajuns să ascultăm
Doar șoapte, șoapte ce ne cheamă,
Păcatul să-l îmbrățișăm…
Și să uităm pe Cel ce-ndeamnă… ?

Pe Cel ce-ndeamnă să iubim,
Să fim părtași la Împărăție,
Ne-ndeamnă viața s-o trăim:
Nu în păcat, ci-n curăție!

Mihăluț Miriam

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s