De ce ?

De ce-am ajuns așa robiți
Când răul parcă se-ntețește?
De ce în lume suntem prinși
Și binele parcă slăbește?

De ce luptăm să fim părtași
Unor păcate fără seamă…
Și așa riscăm să fim lasați
În lumea asta ce ne-omoară?

De ce suntem înconjurați
De oamneni cu nevoi și grijuri…
De oameni triști și frământați…
De oameni ce-s de mult uitați?

De ce-am uitat să-ncurajăm?
Să spunem chiar și-o vorbă dulce?
De cel sărac să întrebăm,
Să-l ajutăm de rău o duce?

De ce-i atâta ură astăzi?
De ce iubirea a-ncetat?
De nu se mai mai iubesc frații
Și zâmbetu-i restricționat?

De ce-am uitat de-orfanii lumii,
De cei ce tatăl le-a plecat… ?
De cei ce încă își strâng pumnii,
Căci lacrima… n-a încetat… ?

De ce-am ajuns să ascultăm
Doar șoapte, șoapte ce ne cheamă,
Păcatul să-l îmbrățișăm…
Și să uităm pe Cel ce-ndeamnă… ?

Pe Cel ce-ndeamnă să iubim,
Să fim părtași la Împărăție,
Ne-ndeamnă viața s-o trăim:
Nu în păcat, ci-n curăție!

Mihăluț Miriam

Reclame

Perspectiva lui Dumnezeu

Dumnezeu e în control

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care întotdeauna ne conduce la victorie în Cristos…” 2 Corinteni 2:14

Perspectiva unui slujitor al lui Dumnezeu nu trebuie să fie cât mai înaltă, ci trebuie să fie cea mai înaltă. Ai grijă să menţii cu perseverenţă perspectiva lui Dumnezeu; trebuie să faci aceasta în fiecare zi, puţin câte puţin; nu te gândi la un nivel finit. Nici o putere din afară nu poate atinge perspectiva lui Dumnezeu.

Perspectiva pe care trebuie s-o avem este aceea că noi ne aflăm aici cu un singur scop, si anume să fim nişte captivi care-L urmează pe Cristos în alaiul Său triumfal. Nu suntem nişte “exponate” în expoziţia lui Dumnezeu, ci suntem aici ca să arătăm un singur lucru: predarea absolută a vieţilor noastre lui Isus Cristos. Ce mici sunt toate celelalte perspective – “Sunt singur în lupta pentru Isus” sau “Trebuie să ţin sus cauza lui…

Vezi articolul original 151 de cuvinte mai mult