Pacient: PĂMÂNTUL Diagnostic: PĂCATUL Stadiu: FAZĂ TERMINALĂ

Ciprian I. Bârsan

2 Petru 3:10 ”Ziua Domnului va veni negreşit, ca hoţul la care nu te aştepţi; atunci cerurile se vor topi cu zgomot înfiorător, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” Apocalipsa 21:1 ”Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră …”

Nu se mai vorbește despre el. Este un subiect cât se poate de evitat, de ocolit de toți … deoarece deranjează prea multă lume. În ciuda faptului că-i știm scopul, și anume acela de a fărâmița vieți, familii, comunități și națiuni întregi … alegem să evităm a mai vorbi despre el; doar îl practicăm în tăcerile noastre vinovate înaintea ochilor Lui ! Am ajuns să nu-i mai cunoaștem semnificația; iar cu ceea ce știm despre el încercăm să redefinim pentru a putea trăi mai ușor cu el deoarece…

Vezi articolul original 374 de cuvinte mai mult

Ma infior cand vad nimicnicia

Mă înfior când văd nimicnicia,
Celor vicleni, cu duh de fariseu,
Mi-e tot mai greu să văd obrăznicia,
Sfidând și bunul simț și omenia.
Mă mir cum de-i mai rabdă Dumnezeu.

Mă întristez când văd mitocănia,
Cum defilează fără de rușine.
Mi-e tot mai greu să văd fățărnicia
Și oameni ce înalță mișelia…
Mă mir cum de pământul îi mai ține.

Mă doare mult minciuna, viclenia,
Acelor ce beau răul ca pe apă.
Mi-e tot mai greu să văd apostazia,
Cum luptă să înalțe în lume tirania.
Mă mir cum singuri groapa ei și-o sapă.

Mă simt jignit de toată șmecheria,
Ce mulți ca pe-o virtute o arată.
Mi-e tot mai greu să văd cum păgânia,
Vrea să zugrume-n oameni vrednicia.
Mă mir cum nu se tem de judecată.

Mă necăjește-n oameni nepăsarea,
Față de Biblie, de rugăciune, de Hristos.
Mi-e tot mai greu să văd pe bani trădarea,
În rândul celor ce știut-au calea.
Mă mir de mersul lor prpăstios.

Mă biciuește zilnic răutatea,
Mândria celor batjocoritori.
Mi-e tot mai greu să văd cum nedreptatea,
Vrea să suprime-n lume libertatea…
Mă mir cum de-au uitat că-s muritori.

Mă îngrijorează  azi și împietrirea,
Atâtor oameni de păcat robiți.
Plăcerile de-o clipă  le-ntunecă gândirea,
Deși le este greu, nu caută sfințirea.
Mă mir că nu doresc să fie mântuiți.

Mă năpădește plânsul când văd nelegiurea,
Pusă la loc de cinste, prin lege protejată.
Mi-e așa de greu să înțeleg orbirea,
Celor ce promovează răzvrătirea.
Mă mir că nu gândesc, la rod și la răsplată.

Mă îngozesc la gândul că atâția semeni pier,
În starea de păcat cuprinși de disperare.
Că omu-i din țărână și nu-i făcut din, , fier. , ,
Se duc împovărați și n-au nădejde-n cer…
Dar în Isus Hristos ei pot găsi salvare.

Mă rog acum ca Domnul să lucreze,
Prin Duhul Sfânt, în oameni, cu putere.
Cuvântul din Scripură, adânc să-i cerceteze,
Din orișice robie să îi elibereze,
Să fie transformați, prin har, prin înviere.

Teodor Groza

Călăuziţi de impuls

Dumnezeu e în control

„Zidindu-va pe credinţa voastră preasfântă… ” Iuda 20

În Domnul nostru n-a existat nimic ce ţine de impuls sau de sânge rece, ci numai o tărie calmă care n-a intrat niciodată în panică. Cei mulţi dintre noi dezvoltăm un creştinism potrivit temperamentalui nostru, nu potrivit naturii lui Dumnezeu. Impulsul e o trăsătură a vieţii naturale, dar Domnul nostru ignoră întotdeauna impulsurile, pentru că ele împiedică dezvoltarea vieţii ucenicului. Priveşte cum, atunci când Duhul lui Dumnezeu ne cercetează imboldurile, cercetarea Sa trezeşte în noi conştiinţa de sine şi dorinţa prostească de a încerca să ne îndreptăţim. A acţiona călăuzit de impuls este ceva normal la un copil, dar e un dezastru la un bărbat sau la o femeie; un om călăuzit de impuls e întotdeauna un om capricios. Impulsul trebuie transformat în intuiţie prin disciplină.

Ucenicia se zideşte numai pe harul supranatural al lui Dumnezeu. A merge pe apă este un…

Vezi articolul original 162 de cuvinte mai mult