Dragi profesori MULȚUMIM!

Ciprian Barsan

A fi profesor înseamnă a te ridica deasupra tuturor elevilor şi, totuşi, a te coborî ”la mintea lor”.

*A fi profesor înseamnă a fi capabil de a face 180 de lucruri în acelaşi timp, care nu au nicio legătură cu obiectul pe care îl predai.

*A fi profesor înseamnă a comunica zilnic tuturor elevilor cunoştinţe fundamentale pentru ei şi, în cele mai multe cazuri, să şi ai dreptate.

*A fi profesor înseamnă a-ţi găsi mai mult timp pentru alţii decât pentru tine.

*A fi profesor înseamnă a avea veşnic pe faţă un zâmbet care poate rezista reducerilor de salariu, copiilor cu probleme, părinţilor îngrijoraţi.

*A fi profesor înseamnă a-ţi continua meseria şi atunci când părinţii îţi pun fiecare mişcare la îndoială şi când alţii nu te susţin.

*A fi profesor înseamnă a avea 6 perechi de mâini, să ajungi să le faci pe toate, dar mai ales 3 perechi de…

Vezi articolul original 310 cuvinte mai mult

Reclame

Începutul sfârșitului

Motto: „”Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți
ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat
împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva dom-
niilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”” Efeseni 6:11-12.

Lumea tot mai mult se strică…
Doamne, ce vremuri trăim!
Nici nu ne mai vine a crede
Ce vedem și auzim!

S-a stârnit din nou vrăjmașul
Și oameni răi și înșelători
Merg din rău în și mai rău,
Ca niște lupi răpitori.

Mulți s-au strecurat în turmă
Și se poartă neîndoios
Ca vrăjmași ai Evangheliei
Și a crucii lui Hristos.

Sunt oameni fără evlavie
Ce păcătuiesc mereu,
Care schimbă-n desfrânare
Legile lui Dumnezeu.

Caută să strice Legea
Dumnezeului cel Sfânt,
Astfel, să-și piardă credința
Oamenii de pe pământ.

Cum îl au pe diavol tată –
Și un suflet de păgân,
Îl tăgăduiesc pe Domnul
Singurul nostru Stăpân.

Ei seamănă destrăbălarea
Ca să strice Legământul,
Să facă o Sodomă mare
Întinsă pe tot pământul.

Asta caută vrăjmașul:
Credința noastră să se piardă
Și pământul – ca Sodoma –
Cu tot ce-i pe el să ardă.

Însă noi, ca întotdeauna,
Ne vom apăra credința
Cu nădejdea neclintită
Că a noastră-i biruința.

Vom lupta lupta cea bună –
Nu vom sta nepăsători
Și chiar dacă lupta e grea
Noi vom fi biruitori.

Că armele noastre nu sunt
Supuse firii pământești,
Ci sunt armele luminii –
Armele duhovnicești.

Arme de lovire și-apărare
Ce le dă neprihănirea,
Și de Domnul întărite
Ca s-aducă izbăvirea.

Arma noastră e Cuvântul
Și stindardul e Hristos;
El e Calea izbăvirii
A oricărui credincios.

Deci, întăriți-vă în Domnul
Și să nu dați înapoi!
Îmbărbătați-vă în inimi
Că Dumnezeu este cu noi!

Uniți în duhul de credință
Să ținem stindardul sus,
Și Duhul Sfânt ne dă putere
În Numele lui Isus.

Îmbrăcați-vă în Domnul!
Stați în post și rugăciuni
Ca să facă Domnul astăzi
Iarăși semne și minuni.

Să facă Domnul o minune
Și să-ntoarcă acest popor,
De la calea nimicirii
La credința sfinților.

Iar la ale noastre case
Să pună semnul Lui în prag,
Ca nimenea să nu ne strice
Ce avem mai scump și drag.

Domnul să răstoarne acele
Legi vrăjmașe și drăcești,
Și tot norodul să-mplinească
Legile dumnezeiești.

Dumnezeu să ne ocrotească
Și pe noi, și pe copii,
Să fim gata pentru clipa
Când la cer ne va răpi.

Cu untdelemnul în candele;
Cu adevărul, cingătoare;
Cu râvna Evangheliei păcii
Încălțăminte în picioare.

Nu știm noi clipa venirii –
În ce zi, la ce soroace,
Dar… Maranata! Domnul vine!
Domnul vine și nu tace!

Și acei ce prin credință-s
Socotiți neprihăniți –
Pentru c-au umblat cu Domnul
Toți vor fi la cer răpiți.

Doar păcătoșii și stricații
Vor rămâne aici jos,
Că pe aceștia îi așteaptă
Judecata lui Hristos. Amin!

Ioan Vasiu 

Predispoziţia spre degenerare

Dumnezeu e în control

„După cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume. si prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…”

Romani 5:12

Biblia nu spune că Dumnezeu a pedepsit rasa umană pentru păcatul unui singur om, ci că natura păcatului, adică pretenţia la dreptul asupra propriei mele persoane, a intrat în rasa umană printr-un singur om; tot Biblia spune şi că un alt Om a luat asupra Lui păcatul rasei umane şi l-a îndepărtat (Evrei 9:26) – o revelaţie infinit mai profundă. Natura păcatului nu înseamnă imoralitate şi fapte rele, ci predispoziţia spre realizarea de sine – eu sunt propriul meu dumnezeu. Această predispoziţie se poate manifesta prin moralitate sau imoralitate, dar ea are aceeaşi bază: pretenţia la dreptul asupra propriei mele persoane. Când Domnul nostru S-a întâlnit cu oameni care aveau în ei toate forţele răului sau cu oameni…

Vezi articolul original 149 de cuvinte mai mult